An unexpected love (with Nexus)

Andreas zâmbise încântat că ea acceptase invitația lui. Spera că nu o deranjează că el se comportă ca și cum ea ar fi o persoană și nu un android. Spera că, din contră, asta o face să se simtă integrată în lumea lui. Oare era un ciudat că el chiar se îndrăgostise de ea deși era un robot? Nu știa unde avea să ajungă asta, dar el spera că ei pot avea o relație ..asta dacă și ea avea să simtă cândva ceva pentru el, dacă era el sufletul pereche după cum îi explicase ea.

O luă de mână după ce închise ușa la cabinet și urmă o plimbare ușoară spre casă în care cei doi vorbiră despre tot și toate.O lăsă apoi când ajunseră acasă să se retragă în camera ei să se pregătească pentru ieșirea la cină seara, lucru pe care-l făcu și el. Făcu un duș, se rase și se îmbrăcă într-un costum galant.
Când veni ora întâlnirii, Andreas o strigă pe Ralia din sufragerie:
„Draga mea, ești gata? Se apropie ora rezervării noastre și trebuie să plecăm.”

Andreas se uită fermecat la Ralia. Era atât de frumoasă încât îl făcea mereu să uite că e robot. Se simțea ca și cum era în compania unei fete la fel de umană ca și el. Îi zâmbi și o prinse de mână privind-o zâmbitor.
„Ești foarte frumoasă în seara asta. Nimeni nu își va da seama că nu ești umană, arăți incredibil!” o complimentă el.
Se uită apoi cumva nepriceput la cele două rujuri. Era o întrebare dificilă pentru el, fiind bărbat nu se pricepea cine știe ce. Însă se gândii cumva logic că movul e posibil să dea senzația că ar avea buzele vinete și asta nu dădea bine, cel puțin în mintea lui.
„Eu aș merge pe varianta cu rujul roșu” își spuse în cele din urmă părerea.
Așteptă ca tânăra să se termine de rujat și o luă de mână, pornind către restaurant.

„Îți promit că atunci când voi afla de restaurante cu astfel de specifice pe care nici eu nu le-am încercat încă te voi duce acolo ca să vezi ce gust au și dacă îți place” zise Andreas zâmbind finuț în colțul gurii.
Acum că într-un sfârșit era gata, o luă de mână și pronii spre restaurantul la care făcuse rezevare. Nu era departe, doar două străzi, așa că nu mai chemă un Bold, ci făcură o plimbare de relaxare, vorbind diverse pe drum și părând un cuplu obișnuit cum se țineau de mână așa erau văzuți pe stradă de cei din jur, în special că Ralia în seara aceea arăta mai umană ca oricând.
„N-o să-ți vină să crezi ,dar am ales un restaurant cu specific italian fără să știu că este preferatul tău. Dar eu unul mă bucur tare că am nimerit-o.” chicotii Andreas.
O dată ajungi cei doi fură conduși la masa rezervată pentru ei. Ca un gentleman Andreas mai întâi îi trase scaunul Raliei și o ajută să se așeze și abia după aceea se așeză și el. Consultă meniul și apoi îl lăsă jos.
„Eu am să îmi iau niște paste quatro formaggi și un pahar de vin alb sec. Tu ce dorești să mănânci, draga mea?”