An unexpected love (with Nexus)

Am zâmbit când ea a acceptat să facem aceea poză pe care să o păstrăm ca o amintire a zilei acesteia petrecute împreună. Am dat drumul la cameră și am fixat-o astfel încât să ne facă un selfie. I-am înconjurat umerii cu brațul liber ca într-o îmbrățișare și am zâmbit, apoi am imortalizat momentul nostru de la înălțime.
”A ieșit tare drăguț!” îi spun și îi arăt poza respectivă.
Imediat după aceea Ralia fu atrasă de ciocănelele care se vedeau din roata. Am oftat și mi-am dus mâna după cap rușinat de o amintire care-mi veni în cap.
”O dată am avut o întâmplare tare nefericită cu ele. Am venit cu niște prieteni aici și am avut neinspirația să mănânc un hot dog pe băț chiar înainte să mă dau în ciocănele. Când s-a terminat tura și m-am dat jos am dat totul afară și prietenii mei au râs de mine” i-am povestit ,deși nu era o amintire plăcută , ca să înțeleagă de ce oftasem mai devreme la vederea lor. ”Nu cred că o să mă mai dau prea curând în așa ceva. Oricum , nu-ți recomand să încerci. E o senzație foarte nasoală când te dai în ele.”

În timp ce ea îmi prezenta atracțiile parcului eu mă uitam la fiecare și am căzut pe gânduri. Ca să fiu sincer nici mie nu-mi plăceau cele extreme. Prea mă dădeau peste cap și mi se făcea rău de la el, căci avusesem curiozitatea în trecut să le încerc pe toate, mai ales la insistențele prietenilor mei care nu s-au lăsat până nu ne-am dat în tot ce era în parcul acela.
I-am zâmbit și când s-a terminat turul cu roata am ajutat-o să coboare și ne-am dat în lături ca să îi lăsăm și pe alții să vină să dea și să nu încurcăm pe nimeni.
”Păi atunci eu zic să ne dăm în ce îți place, adică în atracții cu senzații ușoare sau medii. Te las pe tine să alegi, care vrei să fie următoarea atracție pe care să o încercăm din cele care îți plac?”
Eram un gentleman și preferam să o las pe ea să aleagă în ce să ne dăm. Speram să se simtă bine alături de mine și să îi placă comportamentul meu. Multe fete mă considerau învechit și demodat și nu prea mă băgau în seamă din această cauză.

Am aprobat și am urmat-o la coadă. Cât am așteptat am savurat amândoi niște gogoși cu înghețată, iar eu ca un gentleman am făcut cinste. A fost o zi grozavă în parc alături de Ralia. Ne-am dat în toate nebuniile posibile, doar în cele care erau pe placul nostru. Am făcut o grămadă de poze ca amintire și am și savurat gustări delicioase de la toate standurile.
După o zi plină de distracție, am ajuns obosit acasă, probabil ea nu era obosită, fiind android ..? Dar eu ca ființă umană îmi epuizasem bateriile.
„ A fost o zi grozavă, m-am simțit super. Eu acum mă duc să dorm, ne vedem mâine. Somn ușor ” i-am zâmbit și i-am dat un pupic pe obraz, apoi m-am dus în camera mea, am făcut un duș răcoros și m-am pus în pat, adormind profund.


A doua zi la prima oră m-am trezit primul. Am făcut niște pancakes în forme de inimioară cu dulceață de căpșune și am venit cu micul dejun la pat la Ralia, cu un trandafir roșu frumos pentru ea.
„Bună dimineața ! ” am întâmpinat-o eu și am venit în pat ,lângă ea, oferindu-i trandafirul și aducând tava cu mâncare. „Sper să îți placă. Le-am făcut special pentru tine.”

„Mă bucur enorm că îți plac” spuse Andreas timid. Fusese obișnuit ca toate fetele pe care le plăcuse să îl respingă, asta pentru că era un romantic incurabil, iar fetele din ziua de azi nu se mai uitau după gesturi romantice, ci după bani și sex și atât.
„Dacă ai avea bună voința ... ar trebui să merg la cabinet și să fac niște sortare în dosarele pacienților. Sunt tare dezordonat și nu le am în ordine. Dacă dorești să mergi cu mine și să le sortăm împreună ți-aș rămâne recunoscător.” Îmi doream să primesc ajutor, mai ales că ea se oferise. Și astfel mai petreceam timp împreună, lucru care mie îmi plăcea la nebunie, căci Ralia era o comapnie foarte plăcută.

„Îți mulțumesc din suflet, apreciez enorm ajutorul și compania ta” îi spuse Andreas vizibil fericit și îi sărută mâna ca gest de mulțumire.
Cei doi merseră împreună la cabinetul unde lucra Andreas cu mașina lui, un Aston Martin DB9 foarte bine întreținut.
O dată ajunși acolo, Andreas își duse mâna după cap.
„E cam haos aici... sunt multe de aranjat” oftase el.
Îi explicase exact cum trebuia făcută sortarea. Ralia se descurcă mult mai repede decât el o dată ce înțelese ce trebuia făcut. Cât sortară documentele împreună și făcură totul la zi Andreas o ținu de vorbă pe Ralia, spuse glume și râseră împreună.
Andreas se simțea foarte bine în compania ei și începea să țină la ea. Începuse să se întrebe însă dacă avea vreo șansă ca el să fie sufletul ei pereche și să poată primii și el afecțiune de la ea.
Îndată ce terminară Andreas se apropie de ea și o luă de mâini.
„Îți mulțumesc pentru ajutor! A fost plăcut să facem asta împreună” inspiră adânc aer în piept și continuă „Aș îndrăzni să te invit la o cină romantică în seara asta. Să fie prima noastră întâlnire oficială. Ce zici, accepți?”