In love with a gay.

Anunț de la început că nue YAOI, ci e vorba de o tipă îndrăgostită de un gay.
Ficul are limbaj LICENȚIOS, am zis să vă zic de la bun început, nu vă place, nu citiți.

Pamantul se zguduie sub picioarele mele si cred ca o sa cad.
Nu-mi pasa rad si ma sprijin de el. Geaca e imbibata in miros de tutun... strigate si iata ca acum nu mai e o strada, sunt 3.
"Chriiiiis, care e directia buna?" intreb eu aratand cu degetul in aer.
"Pe aici, pe aici..." ma trage si ajungem intr-o fundatura. Ma las pe zid si cad, doborata de sughituri.
" Chris, esti beat." si incep iar sa rad. Apoi ma las din nou pe umarul lui.
"Ti se pare, tu esti manga." spune si imi da un cot.
"A da? Vrei sa facem un test? Hac! Cate dege... hac! vezi?"
Nu mai stiu ce a raspuns, imi amintesc decat o oaza de lumina, probabil faruri, si mana lui rece strangand-o pe a mea.
A doua zi eram la politie, cu o durere infernala de cap si nu imi aminteam nimic. El dormea cu capul in poala mea, cand brusc ochii lui mari si caprui se deschisera larg si ma cercetara.
"Uhm, unde suntem?"

"La... inchisoare." raspund eu stanjenita.
"O..." se ridica buimac si gratiile ii atrag atentia pret de cateva clipe. "Mhm, ce am facut? Nu imi amintesc nimic, sincer sa fiu..."
"Nici eu nu-mi amintesc prea multe... am baut mult, am intrecut masura. Si ne mai avand bani nu am platit consumatia..."
Ma priveste tamp si apoi rade.
"Rahat ! Cum iesim de aici?"
Inainte sa-i raspund un gardian anunta ca un nene ne-a platit cautiunea. Ridic din umeri si iesim vioi, dar veselia ne trece cand vedem cine e respectivul...
"Ar trebui sa va concediez..." maraie el si isi aprinde trabucul. Ne alegem cu o morala plictisitoare, injuraturi si Chris chiar cu o palma. Apoi trebuie sa ne intoarcem iar la lucru...
Ofuscata sterg mesele, se apropie ora deschiderii... Chris sterge si el niste pahare mecanic. Acum chiar o facusem de cacao... intr-un moment de slabiciune sar in bratele lui si incep sa suspin...
"Chris, nu vreau sa dansez."

Si timpul a trecut pe nesimtite... in jurul meu alte fete, imbracate sumar si provocator isi unduiau corpul facandu-le pe plac clientilor care erau in extaz. Eu ramasesem ca o scandura, cu mainile pe langa corp, privind ratacita in jur. Parca uitasem tot ce trebuia sa fac...
Vazandu-ma asa, Chris a urcat pe scena. Spaima mi s-a accentuat, dar ca deobicei, descurcaret, s-a purtat ca si cum facea parte din numar... a inceput sa se miste lent pe ritmul melodiei si mi-a luat mainile si le-a pus pe fundul lui... toata sala era in picioare, strigand, iar eu aproape lesinasem...
"Revinoti, baby..."
Cuvintele lui m-au facut sa tresar, dar m-au si ambitionat. Am continuat sa improvizionam si la sfarsit eram amandoi semi dezbracati... cu o ezitate, l-am sarutat patimas sub privirile atente ale tuturor.
Am parasit scena in aplauze si tremuram toata. Seful se indrepta zambind spre noi, iar eu eram trista... undeva in adancul sufletului stiam ca el facuse toate asta nu pentru ca l-as fi atras, ci pentru a nu ne pierde slujba....

”Genial, genial!” exclamă şefu’ şi îl bătu pe umăr. “Ce ar fi daca în fiecare seară aţi dansa împreună? Clienţii au fost încântaţi.”
“Nici gând. Sunt barman, nu dansator.”mormăi şi ridică o sprânceană.
“Vă dublez salariu.”
Am înghiţit în sec… nu voiam sa trec de fiecare dată prin acele emoţii copleşitoare, dar cert era că aveam nevoie de bani. Mi-am luat inima în dinţi…
“Acceptăm.”
A plecat bucuros, fredonând un cântec imbecil ştiut doar de el.
“De ce ai făcut asta?”
“Chris… ştii prea bine că luna asta era să rămânem pe drumuri. Scârba de babă ne-a mărit chiria şi cu salariile mici nu ne descurcăm.”
“Pff… nu-mi place, dar ai dreptate.”

Imediat ce am ajuns acasă m-am aruncat în patul puţin confortabil, dar mai bine decât nimic. Cu ochii pe jumătate deschişi m-am uitat la ceas.
“Mhm, e ora 5. Si la 12 trebuie sa fim înapoi la bar… blesteme!” mi-am spus şi mi-am băgat capul în perna.
“Oh, sunt extenuat!” e exclamat şi am simţit cum patul se mişcă sub greutatea lui. După două ore în care am dormit buştean soneria infernală a ceasului deşteptător m-a trezit.
“Să-mi bag picioarele!”
“Doar picioarele?”
“Credeam că dormi… şi ce, aş putea să-mi bag altceva?”
“Da, de ce? Pot să te împrumut…”
“Du-te dracu’!” am aruncat cu o pernă în el şi am zbughit-o spre baie.
“Mă duc să fac un duş.”

Am lăsat picurii fierbinţi să-mi biciuiască pielea. Încă simţeam vibraţii pe piele în locurile în care mă atinsese… mi-am scuturat capul.
“Eşti o tâmpită, M.” am râs în sinea mea, şi m-am sprijinit pe gresia rece. Când am auzit scârţâitul uşii, mi-am revenit din amorţeală şi am simţit cum inima mi-o ia la galop.
“Chris, ce dracu faci in baie?”
“Mă piş.”îşi rotii el ochii.
“Vai ce am râs, ultima gluma de pe haha.com. Oricum nu ai tupeu…” îi răspund cu aceeaşi ironie.
“Oooo, vrei să vezi?”
“Nu mersi, ieşi!”
Nu îl vedeam pentru ca eram cu spatele. Am avut impresia că a ieşit, căci auzisem iar scârţâitul specific. Ca o tâmpita am ieşit cu ochii închişi, ca apoi să realizet că era acolo şi eu eram goală. Am înghiţit în sec ; picioarele nu mă susţineau prea bine…

“Ţi-am spus să ieşi!” nu ştiu cum, dar am rostit cuvintele foarte sigura de mine.
El a rânjit şi şi-a scos tricou.
“Haide, baby, nu mai fii aşa rigidă.”
“Oh, dacă exersezi puţin te faci dansator profesionist.”am scos limba şi am vrut să ies, dar se pare că el avea alte planuri… se pusese in faţa uşii…
“Priveşte-mă şi dă-mi o notă.”
Începuse să se maimuţărească cum făcea deobicei şi să dea din şolduri. Îşi scosese cureaua fluturând haotic prin aer şi îşi lăsase pantalonii în vine începând să cânte. Am început să râd ca sparta. Uitasem că eram goală… el mereu mă făcea să uit, să mă simt bine.
“Haha, hai că eşti bun… te-aş fute!”
“Şi eu, şi eu…”
Nici nu am realizat când s-a apropiat de mine şi m-a prins într-un fel de capcana; lipită între perete şi el. M-am oprit din râs şi am devenit conştientă de dinstanţa milimetrică dintre noi.

personaje
M
https://2img.net/h/oi35.tinypic.com/dh7tqa.jpg
Chris
https://2img.net/h/i494.photobucket.com/albums/rr301/liveloverbd/todas-_108.jpg

Brusc m-a tras de încheietură şi eram iar sub duş.
“M-am spălat deja…”
“Dar nu cu mine…” a şoptit el şi a dat drumul apei. Aburul s-a intensificat şi deşi era aproape de mine nu-l vedeam. Am simţit cum calc pe ceva, ca apoi să realizez că sunt boxerii lui…
“Prostule, era să alunec pe izmenele tale!” m-am răţoit eu, ca să găsesc un motiv să ies de acolo.
“Şi ce? Oricum te prindeam… sunt rapid.”
“O da, uite-l pe Speeded Gonzales în persoană. În două secunde mi-o şi tragi.”
Am regretat că am spus asta pentru că în următoarea clipă m-a lipit de peretele rece, ca apoi să mă devoreze cu un sărut; mi simţeam buzele roşii şi nu puteam să respir… mi-am înfipt unghiile în spatele lui şi l-am muşcat apăsat.
“Auuuuch, nu-ţi cunoscusem latură salbatică!”
“Nici eu…”
“Dar îmi place…” s-a completat şi şi-a coborât mâna pe coapsa mea , conturându-mi liniile corpului.
“Chris…” am susurat printre buze slab şi am realizat că el îmi susţinea toată greutatea.

Jocul sorţii; minciuna delirului. Văpaie şi sărutul lui pe pielea mea. Brusc creierul mi-a fost fulgerat de trecut…
“Chris, fuck, am luat 3.”intrasem în baie gesticulând unde obişnuiam să chiulim. “Baaaaaaby, de ce eşti aşa trist?” l-am îmbrăţişat.
“M., trebuie să-ţi mărturisesc ceva…”
“Uhm…”
“Nu te-ai întrebat niciodată de ce eu nu am avut vreodată pe cineva?”
“Poate că nu ai întâlnit încă persoana potrivită…”
“Defapt… mi-am dat seama că altul e motivul de curând. Babe, cred că sunt gay.”
“Asta era? Şi ce? Nu e sfârşitul lumii.”
“Adică mai vrei să dai ochii cu mine dupa ce ştii asta?”
“Doaaaaamne, logic ! Eu o sa te iubesc mereu, orice ar fi.”
“Te iubesc…” mi-am îngânat propriile vorbe fără să realizez.

Şi-a lipit fruntea de a mea , ne-am împreunat degetele, am ieşit din baie într-un dans ştiu doar de noi. Şi-a pus mâna pe talia mea şi ne învârteam, goi, prin casă. Am căzut pe covorul pufos, răzând.
“M-ai călcat pe picior, motherfucker !”
“Scârţ, până şi profesioniştii mai gresesc.”
“Mhm… Chris, ce a fost mai devreme?”
Am privit amândoi tavanul, fără să ne dăm drumul la mâini în ciuda faptului că ne transpiraseră.
“Uhhhm, nu ştiu… eu….”
Îmi plăcea să-l văd cum se chinuie să lege două cuvinte cum trebuie, dar se bâlbâia îngrozitor. M-am sprijinit în cot ca să îl pot vedea mai bine.
“Căcat, m-am făcut de cacao…”
A roşit în obraji, iar eu nu m-am putut abţine să nu mă arunc peste el şi să-i mai fur un sărut pentru a mea agonie. Apoi s-a întâmplat ceva ce credeam că visez… ne-am privit amândoi uimiţi.
“Imposibil! Chris, mi s-a părut mie sau… sau…” îmi pierdusem cuvintele, mi-era ruşine să zic ceva de genul, deşi vorbeam mereu vulgar.
Niciunul nu am mai avut cuvinte , şi în următoarea secundă pulsam sub greutatea lui şi nu mai aveam răsuflare. Îşi plimba buzele pe gâtul meu şi eu simţeam un fior plăcut şi rece. Îmi încleştasem mâinile în părul lui des, perechile de gene uninundu-se şi lăsând pielea să acopere retina, irisul, cornea, totul… nici o imagine, doar fantezie. Brusc furnicăturile sau intensificat şi o căldură interioară m-a amorţit când mi-a strâns sânii cu poftă. Sfârcurile mi se întăriseră, spatele mi se arcuise şi degeaba îmi muşcam buza inferioară până la refuz căci mă treceau toate apele la propriu şi la figurat. M-am descărcat printr-un ţipăt prelung şi mi-am înfipt înghiile în carnea lui, trasând linii pe spate până… jos de tot. El a reuşit să-şi stăpânească urletul şi să revină la gura mea.
“Mmmm, Chris…”
Şi-a coborât mâna pe coapsă, masând-o lent şi apăsat.Simţeam cum pielea mea se arde sub palma lui . Instinctiv mi-am despărţit picioarele şi le-am încolăcit în jurul brâului lui, scăpând un geamăt slab când m-a pătruns şi apoi lipit şi mult de el.
“Chh…hri..ss…”
“Da?” mi-a şoptit uşor în ureche şi m-a muşcat de lob.
“N-nu…te…op..rr….ăi”
Pieptul lui lipit de al meu, inima îi bătea tare, o auzeam cum face ‘tic, tic… tic, tac’ .
Ceasurile care bat au lăsat în urmă doi nebuni care se târau pe covor, care eliberau sunete fără sens şi îşi şopteau cuvinte într-o limbă ştiută numai de ei. În urmele lor, cearceafurile albe căzute peste ei, lăsau săruturi, mângâieri, şoapte, gemete, orgasme şi o dragoste care peste secunde nu va mai exista, aşa cum moare o stea.
La sfârşit am simţit un lichid care mi se prelingea pe şi între picioare şi el s-a aşezat lângă mine, luându-şi răsuflarea. Încă tremuram toată, deşi trecuse…încă simţeam.

M-am trezit cu o durere de spate, dormisem destul de incomod. Mă aşteptam să-l găsesc lângă mine, dar nu era…
“Chriiiiiiiiissssss ! Unde eşti?” m-am frecat la ochi somnoroasă şi l-am găsit în bucătărie, făcând o omletă şi ascultând muzică în căşti.
“ O da!”
“ Haha, de când aşteptam să te trezeşti, frumoasa adormită.”mi-a pus în farfurie micul dejun şi s-a aşezat şi el rânjind.
“De ce mă priveşti aşa?” l-am întrebat cu gura plină.
“Ştii că în curând e ziua mea, nu?”
M-am bătut cu pumnul în piept, mă înecasem.
“Logiiiiiic!”
“ Oh, oh, şi ce-mi iei?”
“O pulă.”
“Am deja.”
“Nu strică să ai de rezervă.”

După discuţia antrenantă nu ne-am mai adresat niciun cuvânt, am plecat şi am luat un autobuz, ca deobicei fără să cumpărăm bilet. Eram tare nervoasă şi nu aveam dispoziţia necesară să mă făţâi ca să satisfacă sculele sculate din public. Am oftat…
“Nene, ai o ţigară?” am întrebat retoric un domn, care avea jumate de Kent afară din buzunar. Mi-a întins una şi i-am mulţumit.
“Şi cu ce o aprinzi?” m-a întrebat Chris evaziv.
“O bag în cur şi ies scântei.”
“Genial, dar am o idee mai bună.” Scoase din buzunar interior bricheta lui preferată, de un gri metalic. I-am smuls-o din mână şi am murmurat un ‘mersi’. Pufăiam fumul , deranjând-o pe băbuţa din stânga mea care strâmba din nas. Hăhă, mă doare în cot.
M-am schimbat într-un costum argintie din două piese, o fustă cât un petec şi sutien, la care se adauga o blană. Barul era plin şi toţi erau entuziasmaţi.

Un fum gros şi o beţie cruntă. Dimineaţa m-am trezit pe o canapea, într-un loc necunoscut. M-am speriat şi am privit în jur… câţiva paşi s-au auzit , iar eu m-am chircit toată.
“Eşti bine, frumoaso?”
Aş fi vrut să fie el, dar era un bărbat necunoscut şi chipeş, brunet, înalt , cu ochii blânzi şi căprui. Ce dracu? Ce făcusem aseară? Eram aşa turmentată încât mi se opriseră cuvintele în gât.
Chris a apărut şi el căscând, iar obrajii mei au căpătat iar culoare. S-a aşezat lângă mine şi când am rămas singuri l-am întrebat pe nerăsuflate:
“Ce naiba s-a întâmplat aseară?”
“Adică nu-ţi mai aminteşti?”
“Nu, nimic… nici măcar dacă am dansat… nu mă lăsa în plop, răspunde-mi!”

“Păi…”
“Chris, zi o dată cine e tipul ăla!”
“Ha, un client… care ne-a oferit tone de bani ca să ne-o tragem sălbatic în 3.”
Am tăcut câteva clipe, privind în gol… când să izbugnesc vocea lui m-a oprit.
“M. , ce dracu? Nu vorbeam serios.”îşi aprinse o ţigară şi trase două fumuri, apoi o lăsă pe covor.
“Eşti un imbecil!”
“Mersi frumos…”
“Cred că pot să vă spun eu ce s-a întâmplat defapt…” apăru bărbatul enigmatic, cu un zâmbet cald pe buze. Chris îl privea oarecum fascinat, şi asta mă înfuria…
“Chiar te rog…”
“Aseară a avut loc o răfăială între bande în locul unde lucraţi. Voi aţi fost prinşi la mijloc şi vi s-au pus droguri în băutură ca să nu vă amintiţi nimic.”
“Şi tu cum ştii toate astea?”
“Sunt un fel de agent secret, ca în filme de alea ieftine.”râse el. “Eu cu o colegă am fost sub acoperire, dar deşi ne-am străduit nu am putut preveni nimic din cele întâmplate.”

“Nu mai da atâtea explicaţii , durulele!” de nicăieri apăru o roşcată cu un pahar în mână. “Probabil vă întrebaţi de ce sunteţi doar voi aici… pentru că voi aţi fost martori.”
“Dar nu ne mai amintim nimic…”
“Ştiam, dar Benjamin insistă că e posibil să vă amintiţi frânturi.”spuse sec şi dădu băutura pe gât.
“Ţi-am mai zis să-mi zici BJ !” se enervă el.
“Nu-mi spui tu mie ce să fac.”
“Cu tine nu se poate lucra!”
“Dacă-ţi dau una în bot zbori!”
“Hai încearcă…” pufni el şi îşi dădu ochii peste cap. Noi îi urmăream buimaci… nu crezusem vreodată că exista cineva mai rău decât ale noastre persoane.
“Nu-mi pierd timpu’ cu rataţi.”gesticulă ea şi îşi primi un zâmbet ironic.
“Tocmai asta faci, drăguţo.”

“Fraţilor,eu vreau să mă duc acasă!” îi întrerupse Chris deodată.
“Şi eu vreau să fiu celebră ca Madonna.”i-o tăie repede. “Am primit ordin de sus să vă interogăm, aşa că nu pleci nicăieri, păpuşel.”
“Asta e mai rea ca tine…” îmi şopti ei, iar eu chicotesc şi mă sprijin de el.
“Ok, îi interoghezi tu că tot ai clanţa mare.”
“N-am chef zerzecule… datorită mie, că am avut ideea să mergem cu maşina am putut să îi cărăm până aici. E rândul tău.”
“Ai idee cât mi-ar plăcea să mori?”
“Sentimentul e reciproc, dragule…” plecă la fel cum apăruse, iar BJ arunca cu paharul gol în urma ei care se sparse în uşă.

“Sentimentul e reciproc, dragule…” plecă la fel cum apăruse, iar BJ arunca cu paharul gol în urma ei care se sparse în uşă.
“De ce vă holbaţi aşa? Tu, aia mică, du-te după isterică.”
Ceee?! Tipu era căzut rău în cap, după ce că făcea ca toate visele tot fata e isterică… sigur, mereu fetele sunt isterice şi băieţii sunt calmi, nişte îngeraşi. Dintr-un impuls m-am ridicat şi i-am tras o palma a-ntâia, apoi m-am dus în camera unde plecase roşcată.
Stătea culcată în pat legănându-şi picioarele plictisită.
“Uhm… ăla m-a trimis aici.”am spus şi am ridicat din umeri, aşteptându-mă la o replică acidă.
“Dă-l dracu’. Stai jos.”a spus şi a zâmbit scurt. M-am aşezat şi am oftat.
“Ai să mă interoghezi?”
“Nu… pentru că nu-ţi aminteşti nimic.”
“Atunci de ce ai insistat ca eu şi Christian să fim interogaţi?”
“Doar ca să-l enervez pe fudulul de alături.”
Am început să râd. Deja era evident… tipa îl plăcea… aşa făceam şi eu cu… el. M-am oprit brusc şi am devenit serioasă, iar ea m-a privit perplexă.

Când rămase singur cu BJ Chris începu să-şi trosnească degetele.
“Nu mă întrebi nimic?” sparse tăcerea.
“Nu…”
“Ok, atunci pot să plec?”
“Nu…”
“Şi de ce mă rog?”
“Pentru că aşa mi se fălfâie mie!”
“Înţeleg că ai unele probleme, dar relax… nu te ajută cu nimic dacă mă ţii aici.”
“Şi pleci fără iubita ta?”
“…M. nu e iubita mea.”
“M.?”
“Da, aşa îi zic eu. E un alint.”
“Şi de la ce vine?”
“Deja deviezi de la subiect.”
“Defapt tu ai deviat, nu eu…”
“Tot una. Deeeeci, mă laşi să mă car?”
“Fă ce vrei…”
Se ridică şi se simţi de parcă în fiecare părticică a corpului îi era înfipt un bold. Ieşi fără să închidă uşa şi în urma lui auzi nişte bolboroseli indescifrabile. Îşi scoase telefonul şi îi trimise un mesaj.

O alertă de mesaj nou a întrerupt tăcerea dintre noi.
“Iubitaaaaa, vezi că io am coborât. Te-aştept jos.”
Roşcată a tras cu ochiu şi apoi a început să râdă la fel de isteric ca mine.
“Ce e amuzant?”
“Voi doi sunteţi hilari.”
“Nici pe jumătate pe cât sunteţi tu şi …”
Dar nu am apucat să termin că o siluetă a intrat pe uşă morocănoasă.
“Hai că sunt curios ce ai aflat în urma interogatoriului.”
“Du-te mă pe câmp şi scuteşte-mă!” am urmat-o şi m-a condus până la etajul 1, am făcut schimb de numere şi a plecat. Chris se holba prin cutiile poştale.
“Ooooo da, acum ar mai lipsi să ajungem la poliţie pentru că ai invadat proprietatea privată a cuiva.”
“Haha, am uitat să râd. Ce naiba ţi-a luat atâta?”
“Mda, ai dreptate. Trebuia să mă arunc de la etaju’ 10 c-ajungeam mai repede…”
“O da, o M. emo.”
L-am pleznit peste ceafă, apoi l-am îmbrăţişat şi am început să colindăm străzile cruciş.
“M.?”
“…”
“Ai habar pe unde suntem noi acum?” întrebă el pe o voce mică.

“M.?”
“…”
“Ai habar pe unde suntem noi acum?” întrebă el pe o voce mică.
L-am privit fulgerător şi el şi-a cufundat mâinile în buzunare.
“Să-nţeleg că nu…”
“Vrei să zici că noi am ajuns la mama naiba?”
“Nu… chiar.”
Privind în jur nu vedeam pe nimeni, doar pustietate… magazine demult demolate, straturi de praf… ajunsesem într-un cartier în paragină.
“Haide să gândim raţional. Fiecare stradă are o logică!”
“Evrica, oao… sunt uimită de inteligenţa ta. Dacă ieşim şi din giratoriu ăsta e beton.”
“Da trebuie să le fac eu pe toate?”
Am început iar să ne ciondănim, fără să obsevăm cum trece timpul şi se întunecă. Un grup ‘restrâns’, de matahale se îndreptă spre noi.
“La plimbare păpuşelelor?”
Acel ton de cocălar mă irita şi dantura putrezită mă îndemna spre leşin. M-am chircit toată şi m-am împins în Chris care era cu capu-n nori.
“Spunem că ai o idee…”

“La plimbare păpuşelelor?”
Acel ton de cocălar mă irita şi dantura putrezită mă îndemna spre leşin. M-am chircit toată şi m-am împins în Chris care era cu capu-n nori.
“Spunem că ai o idee…”
Chris începuse să respire alert când grupul formase un cer în jurul nostru. Cel care se adresase către noi şi părea a fi şeful îmi prinsese bărbia între degetele butucănoase.
“Nu e politicos să nu răspunzi.”
“Ia-ţi mâna de pe ea!”
S-au privit cu ură şi în moment următor am fost eliberat şi corpul greoi al individului a avut un contact zgomotos cu pământul. Restul găştii s-a oprit din râs, au şuşotit şi s-au făcut nevăzuţi.
“Luav-ar mama dracu! Las că vedeţi voi.”şi şters praful de pe faţa hidoasă şi în mâna dreaptă am zărit un briceag.
Lacrimile mi-au vânat ochii şi am scos un ţipăt prelung care s-a pierdut în neant.

Lacrimile mi-au vânat ochii şi am scos un ţipăt prelung care s-a pierdut în neant.
Chris rămăsese nemişcat, în timp ce un firicel de sânge i se prelingea pe faţă. Tremuram ca o vargă…
“M, fugi…” a şoptit el.
Nu, nu… nu voiam să-l las singur. Dacă era să moară el, muream şi eu. M-am strecurat în spatele lui şi l-am îmbrăţişat.
“Vaai, ce înduioşătooor!”
Iar râsul grotesc, iar cutele adânci formate pe faţă, iar dezgust…într-un moment de nebunie m-am năpustit asupra lui şi l-am muşcat de obraz. Briceagul i-a căzut din mână şi a început să urle încercând să mă dea jos de pe el. Chris a profitat de moment şi a luat arma, ameninţându-l cu ea.
“N-ai sânge în tine să-l foloseşti.”a mârâit şi mi-a strâns încheietura.
“Vrei să vezi?”
I-am privit pe rând şi nu ştiam ce să fac. Pielea mi se înroşise , un gol îmi străpungea stomacul şi nu mai vedeam clar. Cu ultimele puteri m-am smucit, ca apoi să cad în genunchi şi să văd imagini difuze.
Chris…

Chris…
Simţeam o palmă caldă peste mâna mea şi deşi mă străduiam nu reuşeam să deschid ochii. Doar abdomenul se mai putea mişca datorită inspiraţiei şi expiraţiei.
Brusc un sentiment anonim mi-a cuprins corpul şi voiam să văd. Irisul a fost crispat de albul imperfect, ca apoi să poată accepta imaginea.
Chris… voiam să vorbesc şi nu reuşeam, dar vedeam, îl vedeam. Mă întreba ceva căci buzele lui subţiri se mişcau. Era îngrijorat… ce se întâmplase cu mine? Cu el, cu noi? Lacrimi mi-au părăsit ochii, ustura… în salon au intrat o asistentă şi un doctor şi l-au rugat să părăsească încăperea… voiam să nu plece, voiam să ştiu! Să nu poţi doare… Chris… întoarce-te!
Întuneric, sunet, durere. În sfârşit reuşesc să mă mişc… gâfâi. Când întorc capul, pe o canapea zdrenţuită îl zăresc dormind. Parcă îmi revin şi teama se scurge din mine. Am o perfuzie în mâna stângă… sunt atât de năucită încât nu realizez dacă acum e prezent sau trecut.

O asistentă intră şi-mi spune că pericolul a trecut. Zâmbeşte cald şi iese.
Ce dracu’? Unde sunt zilele nebune de vară când ne rătăceam la groapa de nisip printre copii? Unde sunt nopţile nedormite, petrecere în garsonieră şi viaţa trăită la maxim? Unde sunt toate, unde sunt toţi?
“M…”
Şi se treizeşte şi mă îmbrăţişează cu un dor neutru , apoi plânge ca un copil pe umărul meu.
“Ce s-a întâmplat?” pentru prima dată nu mai am vlaga de a fi acidă, nici puterea de a fi veselă când ceva în mine se rupe.
“Nu-ţi mai aminteşti nimic?”
“Nu, mi s-a futut memoria şi nici nu mai ştiu cine eşti. Zi-mi ce s-a întâmplat în seara aia…”
“Nimic special, am ajuns la închisoare şi am plătit cauţinea...”
“Chris… nu-mi spune că ai făcut o prostie.”
Şi-a plecat capul. Poziţia lui şi respiraţia sacadă erau răspunsul meu. Mi-am trecut mâna prin bretonul lui zgribulit şi l-am sărutat pe obraz.

Peste două zile ne-am întors iar la viaţa noastră… şi dă-i şi caută de lucru că baru a fost închis de la întâmplarea minunată. Nu ştiam niciunul să facem nimic, aveam acolo o facultate care ne ajuta pe naiba… şi iată că am ajunşi să fim clovni, sugestivă meserie.
“Mami, mami, vreau un balon!”
Cu zâmbetul pictat pe faţa Chris întinde copilului un balon mare şi mai primim nişte bacşiş.
“Mersi , tanti!” îi spun şi ea zâmbeşte. Mă pun în cur pe astfalt şi îmi mai aranjez peruca colorată. Afară e cald şi costumaţia mă face să transpir… nu ştiu cum e mai bine, să fi privită de bărbaţi în călduri sau să fi bătută la cap de pramatii. Mi-am căutat singură soartă pentru c-am plecat de la mama.
Şi vine şefu’… oh, alt şef. De treabă nenea în vârstă care ne lasă să plecăm mai devreme. Eşti belea, i-am spus o dată. Şi mi-a zis c-ar vrea să fie şi el tânăr…

Îmi afund banii în buzunarele blugilor de la spate şi oftez…
“Chris, ştii. Mă gândeam să plec pentru o vreme…”
Brusc a devenit rigid şi sub ochii mei tremura.
“Unde?” abia a silabisit cu vocea lui subţire.
“La mama. Mi-e dor de ea.”
Şi pe peron vocea piţigăiată îmi zgârâia timpanele. În puii mei mai taci o dată că nu ne interesează! îi spun eu ăleia cu 2 reviste la 10 mii. Chris râde dulce şi mă roşesc pe furiş. E curent şi parcă ceva se mişcă sub tălpile mele, e pământul care se mişcă haotic la fel ca gândurile mele.
“O să-mi lipseşti!” spune şi îşi petrece braţele după talia mea.
“Şi tu, protuţule!”
Mi-au dat lacrimile şi mi le-am şters cu un zâmbet amar pe buze. Trenul soseşte în gară. Mă ajută să urc bagajul, mă pupă scurt lângă buze şi fuge. Mă lipesc de geamul fumuriu şi flutur mână.
Şi iubirea mea se pierde, văd doar orizontul… ‘o să-mi lipseşti’ ultimul gând înainte să adorm chircită într-un vagon.

“Biletul , vă rog!”
Printre gene pot să-l zăresc pe nenea controlor. Dar mai mare mi-e uimirea când o văd pe Pilar lângă.
“Vai de pu… pisica mea! Ce faci aici?”
Controlorul mă priveşte ciudat ,iar sprâncenele lui stufoase mă sperie. Rânjesc tâmp ,îi arăt biletul îndoit şi se cară.
“Ai un talent în a speria oameni.”se întinde şi cască.
“Nu schimba subiectu’!”
“Te porţi ca un copil … pur şi simplu merg la ţară. M-am săturat de oraş şi de BJ.”
“Minţi… ai plecat pentru că vrei să-l uiţi.”
O privesc fix şi ea face acelaşi lucru.
“Ce ştii tu?”
“Şi eu am plecat din acelaşi motiv.”
Mă aşez turceşte şi-mi zâmbeşte.
“Ne asemănăm şi totuşi suntem atât de diferite.”
“Ne încearcă aceleaşi sentimente.”
Şi aşa mi-am găsit tovarăşă de drum. Trebuia să-l uit pe Chris ,era necesar. Un an ,un an şi mă voi întoarce.

“Păpuşe, vrei să te ajut să-ţi duci bagajul?”
“Ete, măta!”i-aş fi spus eu, dar era nepoliticos căci nu mă întrebase pe mine. Îmi plescăiam guma şi îl priveam cu coada ochiului. La ieşirea din gară era un cerc vicios: eu îl priveam urât, el se holba la Pilar, iar ea fixa astfaltul găurit.
“Unde mergeţi?”
“La mama dracu, tu unde crezi?” am sărit eu repede.
“Nu ştim.”mi-a tăiat-o ea.
“Aţi putea să veniţi cu mine.”
“Ţi se pare că avem faţă de curve?”
“Ţi se pare că am faţă de peşte?”
Dacă stăteam să mă uit la el, trecând peste abordarea de căcat, părea un puşti inofensiv.
“Mnu.”
“Te arunci cu gura înainte, scorpie.”am rămas cu gura căscată privindu-l cum îşi aprinde ţigara. “Da sau nu?”
“Zi-ne dracu unde şi ne mai gândim la ofertă.”
“Eu vin.”
Mi-am rotit ochii. Cine ştie unde mama naibii mergeam. Oricum, ce conta? Dacă aveam unde să stăm era peerrfect. Uhm, asta zicea deobicei Chris… mi-am scuturat capul şi i-am urmat absentă.

Am ajuns la un hotel imens, cu 15 etaje cel puţin. Cu capul pe spate am făcut un balon care s-a spart iar guma mi s-a lipit de faţă.
“Fuck!”
Ăla şi Pilar m-au privit ironic, apoi au intrat înauntru. Am luat-o de o parte când s-a ivit ocazia, şi am început să turui verzi şi uscate. Pilar doar a zâmbiz scurt.
“M. ,ce sunt eu?”
Am ridicat o sprânceană cât am putut de sus.
“Ăăă, dracu’! Nu ştiu, BJ a vorbit în dodii când a zis de meseria voastră.”
“Eşti incredibilă! În fine, nu contează. Slujba mea: agent secret. Cu persoane ca tine acel ‘secret’ nu mai e valabil.”
“Şi tu vorbeşti în dodii.”am ridicat din umeri şi mi-am frecat bărbia.
“Oh, las-o baltă. Îl cunosc pe tipu ăsta, dar el nu mă cunoaşte pe mine. E mai complicat, forget it.”
Am rămas năucită, privind în gol.
“Era mai uşor să comunic cu Chris decât cu tine.”
“Poate pentru că e mai uşor să înjuri decât să vorbeşti coerent.”
“Nu mă lua cu de astea!”
“Dacă nu-ţi convine poţi să te întorci.”
“Eşti o manipulatoare!”