In love with a gay.

Vantul imi sufla parul nemilos ,mi-l intoarce ca deobicei pe dos. Il dau dupa urechi si -mi torn sucul portocaliu pe gat.
"M." imi zicea Pilar serios ,mototolind un bilet de tramvai. "Thomas a incercat sa se sinucida."
Am bufnit intr-un ras stupid, atragand priviri amuzate ori rautaciose. M-am sters la bot cu servetele umede, parfumete, si mi-a oprit rasu in palma.
"Buna gluma!"
"Vorbeam serios..."
Zambetul ei era trist, la fel ca ochii rosii, buzele vinete ce se jucau intr-un semicerc inselator. Mi-am privit poala nestiind cum sa actionez.
"E la spital."
"Ok ok ok... uite care e parerea mea. E vina lui ,bine? Nu trebuie sa dai vina pe el, sau..."
"Inceteaza cu cacaturile astea. E fratemiu!"
Am ramas cu gura deschisa la propriu.
"Nu semanati!"

"Dimineata pe racoooaaaare, ies cu oaia la plimbaaare!"
"Mai taci!"
"N-am chef!... vine lupu s-o omoaaare!"
M. isi pune sictirita perna in cap. Vocile din capul ei refuza sa se opreasca... ce necinstit! Ar putea si ea avea un somn linistit, dar se pare ca ii e imposibil... sa se poarte normali intr-un ospiciu. Asta ar fi paradoxal! Se ridica si cu talpile goale incepe sa se invarteasca in camera care o tine prizoniera.
Aude usi deschizandu-se, si se baga iar in patul ei . Niste brate o poarta, nu stie unde. Simte brobonitele de transpiratie imprastindu-se pe fruntea ei neteda. Se trezeste intr-un loc cald, pe o canapea, iar Pilar imbracata intr-un halat alb, colanti verzi si papuci de casa o priveste ingrijorata.
"Arati ridicol!!" spune razand in hohote.
"Eu te salvez si tu ma iei peste picior ,haha!"

Ma plictisisem sa-l astept pe Chris, care avea “o treaba”. Am imbracat niste haine de la Pilar si am coborat in fata blocului. Libertatea avea un miros placut, comun si adorat. Imi placea tare mult. Am trecut pe langa o tiganca, care dansa cu fusta colorata in maini pe o muzica necunoscuta. Am aruncat si eu un banut pe baticul rosu intins pe astfalt, iar ea mi-a zambind. Si ea mirosea a libertate!
M-am intors rotindu-ma, iar Pilar care manca o inghetata, a ramas cu lingura in gura, privindu-ma.
“Ce e cu fericirea asta pe capu tau?”
“Sunt libeeera! Nu ai idee cum e la balamuc… cred ca si la inchisoare e mai bine decat acolo. Toate ingrijitoarele se uitau la mine ca la o dusa cu pluta.”
“De parca nu ai fi…”
“Haha…”
Usa a scartait, intrerupandu-ne convorbirea… iar eu am pufnit intr-un ras isteric.

Credeam ca am sa mor acolo ,inecandu-ma de la ras, iar Chris ma privea ofuscat lucru ce-l facea si mai ridicol. Era imbracat intr-o rochie rosie, rujat , iar pe cap avea o peruca neagra… iar ochelarii ii facea fata sa para mai mica.
“Ai terminat?” a intrebat pe un ton indiferent.
“Scuze, scuze… m-am molipsit de la nebune.” Mi-am intors capul, privind modelul interesant al covorului. Sau nu chiar. Gandul ma ducea in alta parte , la acea zi nenorocita, pe care n-am s-o uit niciodata…
Stateam in camera mea, cu muzica in casti, citind o carte printre randuri. Un ciocanit puternic la usa m-a facut sa tresar… pe minunatul pres unde abia se mai vede “welcome, dude”, stateau doi tipi, imbracati la costum, si in spate in jur de trei matahale imbracate la alb, tinand in maini o camase de forta. Am sperat in prostia mea sa fie o gluma, iar peste 10 minute eram in camera unde amintirile sugeau treptat din mine fiecare pic de viata…
M-am cutremurat usor, amintindu-mi cum BJ era la biroul directoarei de la sanatoriu, cu un zambet larg, urandu-mi “sedere placuta”. I-as fi zis ceva de dulce, dar m-am abtinut.

“Mă întreb ce legătura are BJ cu toată treaba asta.”am gândit cu voce tare , iar cei doi m-au privit atent.
“Cum adică?”
“Când am fost internată a fost acolo.”
“M., nu mai bate câmpii. BJ nu are atâta putere încât să te închidă acolo. E doar un amârât, poliţist sub acoperire de mâna a doua, ca şi mine.”
“Da, dar… poate a facut-o altcineva pentru el. Locuind împreună, am ajuns să-l cunosc cât de cât şi e obsedat de avere.”
“Chris, e ceva ce nu înţeleg.”
“Ce?”
“De ce te-ai căsătorit cu el dacă nu-l iubeai şi ştiai ce fel de om e?”
“E mai… err… complicat.”
“Pune-mi la încercare inteligenţa.”
Mi-a prins bărbia între degetele lui lungi, şi fine. Ştia că aşa mă putea manevra dupa bunul plac… nu, nu aveam sa cedez! M-am smucit, dar a fost mai rău pentru că mi-a prins mâinile care tremurau şi transpirau îngrozitor.
“M., vei afla la momentul potrivit.”le-a sărutat pe rând, rugându-mă din priviri să schimb subiectul.
“Thomas cum mai e?” mi-a rotit capul spre Pilar, care stătea turceşte pe canapea jucându-se cu unghile.
“Bine.”mi-a răspuns sec.
“Cât de bine?”
“Îmi pui răbdarea la încercare?”
“Nu, dar vreau sa zic… o să-l externeze curând?”

“Nu. Are nevoie de supravegherea unui specialist. Are şedinţe cu nu-ştiu-cum-îl-cheamă. O să îi dea drumul când se va recupera… dupa calculele mele nu prea curând.”
“Hm, de ce a vrut să-şi ia viaţa?”
“O femeie…”
“Mda… eu mă duc să mă culc, sunt obosită.”
Le-am făcut cu mâna în semn de salut, apoi am intrat în camera. O oglinda mare, rotundă, mă arăta pe mine. Nu-mi venea să cred ca sunt eu… nu –mi mai vazusem propriul chip de mult… ce ironic! O iluzie a pocnit oglinda, şi mă vedeam pe mine în trecut, la vreo 13-15 ani, cu codite împletite jucându-mă cu un câine vagabont. Un lichid fierbinte îmi ardea obrazul. Nu aveam puterea să-l şterg… ce bine era să fi copil, să nu ştii, să nu te doară.
**
M-am trezit întinsă în pat, cu o pernă între picioare şi alta în cap, gata să cad pe ceva nu prea moale. Am căscat adânc, şi am înaintat somnoroasă spre ceea ce voia să fie o bucătărie. Nu vedeam bine din cauza urdorilor şi m-am ciocnit cu un perete.
“Arshhhh, bagami-aş!”
“S-a trezit M.!”s-au auzit două voci cunoscute la unison.

Am ciugulit ceva pe turbo, apoi am mers la mall să-mi cumpar haine. Am fost fascinată de o pereche de sandale argintii, cu toc mare… să nu spun ca mergand pe ele era gata să-mi rup picioarele.
“Gata, ajunge! Era mai uşor să cumpăr tot magazinu!” urlă Chris ridicând plasele în semn de protest.
“Ar fi o idee” am spus zâmbind, apoi am plecat la cabină să probez un maieuţ negru. “Cum îmi stă?” am ieşit, făcut o pierută iar Pilar a început să aplaude.
“Superb!”
“Îl iau şi pe ăsta”am spus întorcându-mă spre vânzătoare.
Chris a mormăit un “femeeeeei!” şi s-a aşezat pe un scaun începând să înjure încet, printre dinţi.
Seara am ajuns cu toţii frânţi, ne-am uitat la un film tâmpit şi am adormit pe covor, în sufragerie.
Zilele treceau, iar de BJ nu mai auzeam nimic. De asemenea iar stăteam prost cu banii şi trebuia să ne angajăm pe undeva. Frigiderul se golea mai des şi se umplea cam greu.
Ne-am descurcat împrumutând bani de la bănci. După luni bune Thomas a fost externat. Era un creţ adorabil până la urmă, şi mă înţelegeam bine cu el… Chris eram cam gelos, sau poate-mi plăcea mie să cred asta.
“O daaaaa!” mormăi Chris întorcându-se de la uşă, cu o coală în mână, ronţăind o acadea.

“Ce e?” am întrebat curioasă, lăsând telecomanda pe braţul fotoliului.
“BJ îmi cere divorţul… nu mai are nevoie de mine, a primit banii.”
M-am întunecat.
“Ce bani?”
“M… uită. Nu te gândi prea mult la asta. Cu cât ştii mai multe, cu atât îţi sapi groapa mai adâncă.”
“Sunt dispusă să o sap, chiar să intru în ea… atâta timp cât ştiu că eşti şi tu acolo.”
“Baby, îţi vreau doar binele, nu fi căpoasă!”
M-a sărutat protector pe frunte, apoi s-a trântit pe canapea schimbând subiectul. I-am făcut jocul sictirită, aveam să aflu nu de la el ce se întâmpla defapt…

**
Era o zi caldă de Mai. Maaai, luna mea preferată, luna mea adorată… şi iar schimb prefixul. 30 de ani, a trecut atâta timp. Zâmbesc, nu ştiu de ce sau pentru cine. Nu-mi pasă dacă au uitat că azi e ziua mea. Deschid fereastra larg şi scot capul, vântul îmi poartă parul în mii de direcţii, îi şopteşte ceva, un secret pe care nu trebuie să-l aud… o adiere caldă, placută îmi mângâie tălpile şi picioare goale. Şi uite aşa mă contopesc cu Existenţa ,care parcă e o aromă prea dulce pentru mine.
Nu obişnuiam să mă aranjez, dar am decis să fac o excepţie. Mi-am încreţit părul şi prins cu o clamă la spate, mi-am colorat buzele cu un roz pal care îmi punea chipul palid în evidenţă, genele mi le-am încărcat cu un rimel care le-a curbat şi lungit, nu am folosit dermotagraf, doar putin fard alb… bineinteles, nu am uitat de pudră. Am îmbrăcat nişte haine vaporoase, totodată elegante şi m-am încălţat în pantofii.
Frumuseţe? Mie nu mi se părea, era doar o stare de frumos artificial, care trece. Nu mă schimbase, nu-mi apăruse vreun rid sau vreun fir alb ,dar chiar daca se întâmpla asta nu avea să-mi pese.
Mi-am parfumat gâtul şi încheieturile, chicotind, apoi am coborât scările grijulie , una după alta. De la balcon îmi păruse o zi frumoasă, dar afară era ceaţă, şi frig. Mi-am luat jacheta pe mine începând să tremur, şi am rămas pe trotuar aşteptând să mi se întoarcă prietenii.
“Ţi-a fost dor de mine?” mi-a suflat o voce în ceafă. Am simţit că îngheţ… aş fi vrut să fug, dar picioarele nu mă ascultau de nicio culoare. Şi-a pus mâna pe umarul meu râzând.

“Ştiu că da!”
M-am întors cu faţa la el, confirmându-mi temerile.
“Nenorocitule!”
L-am pleznit… o satisfacţie mai mare ca atunci n-am simţit. Mă aşteptam să mi-o întoarcă, dar m-am înfăşcat de braţe, şi aruncat într-o dubă. În zadar m-am zbătut, nu mi-a dat drumul până ce am ajuns într-o locaţie necunoscută.
“Am nevoie de bani” mi-a spus punându-mi pistolul la tâmplă.
“Ce te face să crezi că am?”
Atunci chiar mi-am luat o palmă.
“Ştiu că lucrezi ca prezentatoare, ai un salariu bunicel. Nici Chris nu o duce rău… patron la o fabrică de textile, mmm… cine ar fi crezut că doi amărâţi ca voi vor ajunge aşa departe?”
“Noi valorăm ceva spre deosebire de tine!”
“Ntz, ntz … îţi amintesc că ai lucrat într-un bar.”
I-am distras atenţia, continuând covorbirea şi încercând să o duc într-un alt sens, să-l fac să-mi povesteasca ceva. Am reuşit să-mi scot telefonul din poşetă şi să îi scriu un mesaj plin de greşeli lui Chris. Speram totuşi să înţeleagă.

Nu am realizat când totul a realizat o altă întorsătură de situaţie… nici nu mi-am dat seama când Pilar şi Chris au ajuns înarmaţi, iar eu aveam braţul lui BJ în jurul gâtului, şi pistolul la tâmplă.
“Dă-i drumul!”
“Vaaaai, Chris, nu te bucuri să vezi un vechi prieten!”
Chris a mărâit în semn de răspuns.
“Maria… nu e aşa că ai vrea să ştii adevărul? Nu încerca să negi.”
Îmi doream atât de mult… dar am preferat să tac.
“Preabine… iubitul tău Chris a fost, este şi va fi o unealtă a FBI-ului. A ştiut tot timpul că eu i-am trădat. A reuşit să demonstreze asta şi… defapt să încep cu începutul. Mai ţii minte încăierarea de la bar? Acum mulţi, mulţi ani. Cum ai putea să uiţi? Atunci ţi-a pierdut slujba… ei bine, el a aranjat-o ca să încerce să mă saboteze. I-am mirosit planul, deci nu prea ia ieşit. Dar când a găsit dovezi… a trebuit să-l şantejez. Viaţa ta sau banii? Ca să am acces la conturile lui a trebuit să ne căsătorim. How sweet! Mă rog, asta pe scurt. Alte explicaţii ţi le poate da chiar Chris în persoană.”
“Minţi!” am încercat să apar ceva ce nici eu nu credeam.
“M., la pământ!” m-am smucit din braţul lui, lipindu-mă de pământul rece. Am auzit o împuşcătură, iar un lichid roşu, vâscos, fierbinte, mi-a atins picioarele. Am scos un ţipăt şi am fugit în braţele lui Chris plângând.

* Epilog

Am învăţat cum să iert.
Am învăţat cum să iubesc.
Am învăţat să am prieteni.
Am învăţat să vorbesc fără cuvântul “pulă” în fiecare propoziţie.
Am învăţat să zâmbesc.
Am învăţat să trec peste.
Am învăţat să apreciez libertatea.
Am învăţat prea puţine, într-un timp prea lung. Fără să ştiu am trăit aproape o viaţă, crezând că sunt îndrăgostită de un gay.
Moartea e dulce, moartea e caldă, moartea mă îmbrăţişează cu braţele ei moi şi pufoase. Moartea râde de mine când mă împiedic, dar totuşi tot ea mă ajută să mă ridic.


31 Mai 2010


Se ţineau de mână, îşi zâmbeau, se mai pupau din când în când. Erau aceia care se jucau de-a “Regele” şi “Regina” în copilărie, erau aceia cu o legătură strânsă.
“Mă duc să iau o îngheţată!”
A ţopăit până la trecere, s-a asigurat dar… când a trecut strada un tir nu a observat-o. O val roşu a acoperit trotuarul. A murit pe loc, exact în ziua , luna şi ora la care se născuse. Chris fuge lângă ea, dar e prea târziu. Îi ia trupul neînsufleţit în braţe, pielea ei albă e mai catifelată ca niciodată. Ajung amândoi pe plaja, ea purtată de el, şi pornesc pe largul mării fără oprire, spre o cale unde nimeni nu mai poate sparge iubirea dintre ei… nimeni. Vor fi împreună mereu.
Trupurile lor au fost găsite pe fundul mării la câteva săptămâni. Au fost îngropaţi în aceeaşi groapă, şi acum, dacă veţi săpa şi deschise mormântul lor, veţi afla o minune! Trupurile lor nu s-au descompus, au rămas la fel, iar mâinile lor sunt împreunate pentru totdeauna.


Sfarsit