Date generale
Denumire: hangeul:정묘호란 (Jeongmyohoran), hanja: 丁卯胡亂
Locație: Nordul Peninsulei Coreene
Data: ianuarie - 3 martie 1627
Rezultat: Pace garantată de Tratatul de la Kanghwa dintre Joseon și Manchu
Forțe armate: Joseon-Ming: număr necunoscut
Manchu: 30 000
Generali: Joseon-: Jeong Bong-su
Yi Rip
Jang Man
Kim Sang-yong
China-> Mao Wenlong
Manchu-> Amin
Gang Hong-rip
Jirgalang
Ajige
Yoto
Li Yongfang
Prima Invazie Manchu a Coreei a avut loc în 1627, când Huang Taiji ( 皇太極) și-a condus armata (Manchu) spre teritoriul coreean drept răspuns la ajutorul oferit de către Joseon forțelor Ming. Astfel, armata Manchu a pătruns adânc în inima teritoriului coreean și l-a învins pe Mao Wenlong (毛文龍), un comandant al forțelor mobile Ming care folosea o insulă din Peninsula Coreeană drept bază pentru armata de gherilă împotriva Manchu. Fiind preocupat de ruperea relațiilor diplomatice dintre Ming și Joseon, Manchu i-a pus la dispoziție Coreei o soluționare pașnică, care va fi ulterior acceptată.
Premise
În 1619, dinastia Joseon a Coreei a trimis 10 000 soldați pentru a sprijini Ming în atacul asupra abia proclamatei dinastii manciuriene Jin(ul) Târziu (Manchu), aflat sub conducerea lui Nuhaci. Totuși, generalul coreean Gang Hong-rip ( 강홍립, 姜弘立) capitulează în fața lui Nurhaci (monarhul a Manchu), insistând cu faptul că Joseon nu avea nimic împotriva Manchu și că au trimis întăriri către Ming pentru a plăti o obligație pe care o aveau către acesta. Nurhaci și fiul său, Daišan, nu aveau nicio intenție de a cuceri Coreea, această politică continuând până la moartea sa.
Însă în Coreea aveau loc numeroase dispute interne. În 1923, justul rege Gwanghaegun (광해군. 光海君) este detronat, iar pe tron este urcat regele Injo ( 인조, 仁祖) cu ajutorul facțiunii Vestice, care adoptase o politică pro-Ming, anti-Manchu. În plus, comandantul Mao Wenlong al Ming care se angajase într-un război de gherilă împotriva Manchu , își întemeiază baza pe o insulă a Coreei.
Prima expediție Manchu a fost declanșată de rebeliunea lui Yi Gwal (이괄,李适） împotriva regelui Injo în 1642. Deși revolta este curând înăbușită, supraviețuitorii se refugiază în Manciuria, unde stăruiesc în fața lui Huang Taiji să invadeze Coreea.
Războiul propiu-zis
În 1627, Huang Taiji îi trimite pe nobilii Amin, Jirgalang, Ajige și Yoto în fruntea armatei în Joseon, aceștia fiind ghidați de Gang Hong-rip și alți coreeni. Armata coreeană, nerevenindu-și încă de pe urmă Războiului de Șapte Ani împotriva japonezilor (cunoscut ca invaziile japoneze), era slab pregătită. Așadar, armata Manchu a putut pătrunde în adâncul teritoriului coreean și să înfrângă armata lui Mao Wenlong, însă eșuează din a-l captura pe acesta. Când armata Manchu avansează la sud de Hwangju, panicându-se, regele Injo fuge din Hanseong (actualul oraș Seoul) pe Insula Kanghwa.
Deși erau în postura de învingători, manciurienii au formulat negocieri de pace, probabil din cauza faptului că Huang Taiji era preocupat de apărarea teritoriului țării sale (deși alte surse afirmă că aceștia nu aveau de gând să cucerească Coreea, așa cum vor face cu Mongolia și China, date fiind rădăcinile oarecum comune cu aceștia). Așadar, Manchu a oferit pacea Coreei, aceasta acceptând la scurt timp, în ciuda opoziției unor miniștri anti-Manchu care refuzau să înțeleagă poziția puternică a forțelor armate Manchu. Pacea a fost încheiată prin Tratatul de pe Insula Kanghwa, prin care se acceptau de către partea învinsă (Joseon) următoarele condiții:
1. Joseon va abandona numele de eră Tianqi (天啓) al dinastiei Ming.
2. Joseon îl va oferi pe Yi Gak drept ostatic, ca substitut pentru prințul regal.
3. Jin (Târziu) și Joseon nu-și vor ataca unul altuia teritoriile.
Între timp, Amin prădase de câteva zile Pyongyang-ul înainte de a i se ordona de către Huang Taiji să semneze tratatul de pace, care era mai favorabil pentru Manchu de cât pentru coreeni. După patru luni de război, armata Manchu se retrage în Mukden (denumirea Manchu pentru Shenyang).
Urmări
Cele două părți au avut câteva negocieri postbelice. Manchu a forțat Joseon să deschidă piețe de-a lungul granișei deoarece lungul conflict cu Ming i-a adus acestuia pagube economice. De asemenea, Coreea a returnat tribul Warka (女眞) Jin(ului) Târziu. De asemenea, Manchu pretindea adeseori tribut Joseonului.
Relațiile dintre Joseon și Jin(ul) Târziu au rămas stinghere și reci. Deși prima invazie nu fusese una catastrofală pentru Joseon, cea de a doua va fi resimțită amar mai ales de politicienii și învățații confucianiști, care erau de părere că abandonarea dinastiei Ming după ce aceasta îi ajutaseră în timpul invaziilor japoneze era o perfidie. Un resentiment mai puternic împotriva Manchu a izbugnit când manciurienii au cerut schimbarea condițiilor cu privire la relațiie diplomatice de egalitate la cele de suzeranitate-tributare cu Joseon în 1636. Curtea regală coreeană, fiind dominată în genere de oficiali cu un antisentiment puternic față de Manchu, respinge cererea, lucru ce va consitui o permisă pentru cea de A Doua Invazie Manchu din 1636.
Sursa: KCC.Romania
Today at 8:19 pm by 
×Sex
×Gold
×Silver
×Reputation 
×Age 
×Location 
×Mood 
" />
