Era o zi torida de vară. Stăteam într-un luminiș dintr-o pădure de munte pe un șezlong lânga un lac cu un pahar de limonadă rece in mână. Pădurea era recunoscută pentru legendele ei, că prin ea umbla zânele, deși nimeni nu văzuse încă cu certitudine o zână în ultima vreme, doar ce auzise de la bunici și străbunici.
Speram sa vad un om dar legendele erau menite să îi sperie, acuzandu-ne că suntem rele, și că pedepsim pe oricine ne încalcă teritoriul.