Sindromul proximitatii in relatiile de cuplu

90% dintre relatiile de cuplu se nasc in proximitate, avand la baza relatii care iau nastere in proximitate si anume intre colegi, prieteni sau vecini

Am denumit aceste manifestari ”sindromul proximitatii” datorita faptului ca peste 90% dintre relatiile de cuplu se nasc in proximitate, avand la baza relatii care iau nastere in proximitate si anume intre colegi, prieteni sau vecini si mai putin de 10 % dintre cupluri se cunosc in societate fara sa se stie dinainte.

Stim cu totii ca o mare problema in Romania o constituie posibilitatea de a-ti gasi partenera sau partenerul ideal lasand intamplarea sa isi joace rolul. Iar acest lucru se intampla pentru ca, in marea majoritate a situatiilor in care iti place cineva, nu poti face pasul de a deschide un dialog cu acea persoana. Este vorba despre o timiditate a barbatilor, care nu au curajul de a intra in vorba cu o femeie, dar si de reactia reticenta a femeilor in cazul in care un barbat incearca sa intre in vorba cu ele. Iar aceste limite autoimpuse genereaza sindromul proximitatii ce ii face pe indivizi sa isi caute partenerul/a, printre cunoscuti, in proximitate.

Toate aceste comportamente le compar cu acele ritualuri atat de intalnite in Occident, dar care la noi lipsesc aproape cu desavarsire. Vorbim aici despre situatiile in care, un barbat vede si intra in vorba cu o femeie ( exista si varianta inversa…) pe care o place in urmatoarele circumstante: servindu-si cafeaua de dimineata la o masa intr-o cafenea, la masa de pranz intr-un restaurant, ori la masa de seara sau la un vine bar, in trafic, intr-o statie de autobus sau in metrou, intr-un mall, in parc sau pur si simplu pe o strada. Normal ar fi, sau cel putin asa am vazut ca se intampla in alte tari ce se pretind mai civilizate, sa mearga si sa se prezinte femeii respective, lasand la aprecierea acesteia, daca doreste sau nu sa intre in vorba cu el. In contextul acutal, acest prim contact este cvasi inexistent, din cauza timiditatii barbatului, cat si a reactiilor reticente ale femeilor. Totusi, e important de subliniat ca a intra in vorba nu presupune nici pe departe ca barbatul sa exagereze sau sa fie intruziv. El se poate prezenta cu politete, lasand la aprecierea femeii daca doreste sau nu sa discute cu el. Asa se poate naste o relatie de cuplu, o prietenie, o amicitie sau poate fi doar o experienta fara importanta.



De ce nu se intampla si la noi asa cum vedem in alte parti? Poate pentru ca, exista o anumita temere a femeilor ca nu cumva, barbatul respectiv sa aiba anumite probleme psihice. Poate din timiditate, sau pentru ca, pur si simplu nu avem aceasta obisnuinta in a discuta cu o persoana necunoscuta.

In ceea ce priveste barbatul, putem crede ca exista o teama de a nu fi respins sau interpretat gresit.

Si uite asa, pentru ca nu avem aceasta posibilitate de a putea face cunostinta cu o persoana pe care o vedem intamplator si ne place, ne duce in situatia de a suferi de sindromul proximitatii. Adica, sa ne construim relatii cu persoanele aflate la indemana: coleg, vecin, prieten, cunostinta.

Nu pot spune ca relatiile nascute din sindromul proximitaii sunt un lucru bun sau rau, insa pot afirma faptul ca, in mod evident din punct de vedere strict matematic, ne reduce enorm sansele de a alege dintr-un numar mai mare de persoane, varianta pe care o putem considera cea mai potrivita pentru noi.