Pe de altă parte din punct de vedere al tehnologiei, orașul arata ca și Tokyo cu trenuri maglev fara mecanici dotate cu AI, tramvaie fara vatmani capabile să se autoconduca cu un nivel de autonomie de 4 sau chiar 5, metrouri care mergeau prin subteran dar și suprateran iar pe alocuri chiar aveau stații în interiorul unora dintre zgârie nori, automate de mâncare și băuturi la fiecare colț de stradă.
Doar că spre deosebire de societatea pământeană unde banul era șeful, aici pe Gan Duran nu mai existau bani de câteva mii de ani.
Zgarda purtata la gat era cea care oferea acces. In ea erau incorporate toate datele tale, ea înregistra tot ce făceai si ea deschidea uși. In ea erau înregistrate cartea de identitate, permisul auto, brevetul de pilot, cartela de la interfon, cardurile de fidelitate de la magazine, cardul de tranzacții care era un înlocuitor al cardului de credit pământean și care nu funcționa cu bani ci cu un registru al faptelor, cartela de abonament la serviciu de transport public, codul de activare al navei spațiale, un smartphone holografic și multe altele.
Imediat ce parcasem nava mergem către o stație de tramvai de-a lungul liniei de tramvai dar tramvaiul se vedea deja. Ii fac semn cu mâna și opri lângă noi chiar dacă era între stații și chiar daca nu avea vatman.
Speram sa o uimesc pe Szindy de inteligența AI-ului capabil sa se comporte ca un om cu empatie care mai făcea unele compromisuri.