București

❥×Enrolment Date : 2018-07-04

Stăteam intr-o zi pe facebook și cum sunt abonată la chestii depsre București,mi-a apărut in față un articol tare interesant. Desigur,l-am accesat și acolo erau scrise câteva legende urbane.Le-am citit,instant,fără ezitare și sincer,două de acolo mi s-au părut interesante și am zis că de ce să nu le pun pe spectru?

● Prima,care mi-a plăcut și m-a făcut curioasă a fost ”Casa Sângelui Negru, Mântuleasa 33”. Bucurestiul este sursa unor povesti cu adevarat cutremuratoare. Nici nu-i de mirare, daca tinem cont de venerabila varsta la care a ajuns: 550 de ani. Unul dintre cele mai cunoscute mituri il are in centrul sau pe marele scriitor Mircea Eliade.
Zicea acolo că această casă este aşezată într-o zona aparent liniştită, casă din Str. Mântuleasa e bântuită de 3 demoni, dar şi de o fantomă. Unii spun că ar fi chiar fantoma lui Mircea Eliade, alţii spun că fantoma l-a inspirat pe savantul român să scrie seria de nuvele fantastice, precum "Domnişoara Cristina".Si in folclorul urban se fac referiri la strada Mantuleasa, unde ar exista o “casa fantastica”. Imobilul ar fi fost botezat de locuitorii zonei “Casa Sangelui Negru”, intrucat aici se petrec lucruri extrem de ciudate. Aici au avut loc mai multe crime, de-a lungul timpului. Fantoma, pe care vecinii o numesc „Bocănitoarea”, ar fi, se zice, o prostituată care şi-a găsit sfârşitul acolo pe la jumătatea secolului XIX. Casa din Mântuleasa n-a mai fost locuită din 1948.

București Www-orasulpebicicleta-ro_63337200

Pentru vizitare: STRADA MANTULEASA,NR.33

●Iar a doua ”Spitalul unde se vindeau organe”. Titlul e destul de interesant,nu-i așa?
Stă de zeci de ani pe Strada Franceză şi multe i-au trecut pe la urechi, însă doar una i-a rămas în minte. Radu Vasile ne-a povestit o întâmplare trăită chiar de o vecină de pe scară. „Institutul de recuperare a fost într-o vreme Spitalul Poştelor. E… aici începe o altă poveste… pentru că în aripa ce duce spre Biserica Savropoleos se spune că erau ceva separeuri pentru tratamente, însă adevărul este că acolo se cam murea şi se cam vindeau organe. Mi-a spus lucrul ăsta o bătrână care stătea aici la noi, la care eu mă mai duceam să o ajut la treburi sau să îi mai duc câte o cană de ceai. Ea a venit la mine într-o zi şi mi-a spus supărată că trebuie să ne bucurăm că noi trăim bine aici şi că suntem sănătoşi. Şi atunci mi-a povestit că la spital, pe aripa aia spre biserică, se făcea comerţ cu organe. Se vindeau rinichi şi inimi ca la măcelăie. Şi îşi spunea că iau organele de la oameni care erau bolnavi, sau spre moarte, le băgau în nişte geamantane frigorifice, pe care le conecta la bateria de la maşină şi plecau cu ele. Eu nu am crezut în vorbele ei, dar apoi mi-a mărturisit că are o verişoară care era bolnavă, apoape pe moarte, şi i-a scos rinichii. Acum e zăbrelit tot, nu mai e nimic. Eu vă spun ce îmi spunea bătrâna, nu inventez eu”, ne-a spus bătrânul.