Precizarile legate de pronuntie care s-au facut la hiragana sunt valabile in majoritatea lor si la katakana, cu unele completari, asa cum se vede si din ultimul tabel. Aceste completari erau necesare deoarece katakana fiind folosit in general pentru transcrierea cuvintelor imprumutate din alte limbi, s-a ajuns la situatia de a transcrie si sunete care nu existau in limba japoneza. Se impune totusi de la inceput precizarea ca, nu numai ca nu se retine scrierea din limba din care au fost preluate aceste cuvinte dar si pronuntia este uneori destul de diferita, corespunzand felului in care aceasta este receptata de “urechea” japoneza. Din experienta celor care au invatat katakana se poate spune ca acestea “suna” destul de ciudat si uneori chiar amuzant pentru cei care recunosc cuvantul asa cum se pronunta el in original; de multe ori, aceste cuvinte sunt si destul de greu de recunoscut. Tot din experienta celor care au invatat katakana (care se invata de obicei dupa hiragana), se poate spune ca studiul merge mult mai usor de aceasta data, in parte datorita experientei acumulate in invatarea hiraganei, si in parte, datorita simplitatii acestor caractere prin comparatie cu cele din hiragana. Caracterele din katakana au trasaturi mai putine, si sunt mai unghiulare spre deosebire de cele rotunjite ale celuilalt sistem.
Originea caracterelor din katakana dateaza din perioada Heian (vezi sectiunea Istoria Japoniei), pornindu-se de la manyogana, caracterele chinezesti imprumutate pe baza pronuntiei. Katakana s-a dezvoltat ca un fel de scriere stenografica, luandu-se dintr-un caracter sau ideograma doar o parte, care astfel substituia in scriere caracterul original. De exemplu, caracterul ta タ isi are originea in 多, care are si astazi citirea onyomi [ta] (vezi sectiunea Kanji pentru detalii despre onyomi).
In japoneza moderna, scrierea a fost reglementata, astfel ca se foloseste katakana mai mult pentru transcrierea cuvintelor imprumutate din alte limbi. Dupa cum spuneam mai sus, acestea nu pastreaza foarte mult din limba din care provin; ele sunt adaptate sistemului fonetic japonez, astfel ca toate cuvintele vor fi scrise – si implicit rostite - cu silabe deschise (terminate in vocala), cum ar fi de exemplu in cazul cuvantului „restaurant” imprumutat din limba engleza, care se va scrie in japoneza レストラン (re-su-to-ra-n). Totusi, de cele mai multe ori vocala u se desonorizeaza, pierzandu-si astfel din valoare atunci cand cuvantul este rostit; silaba deschisa apare totusi in scriere. O alta trasatura a cuvintelor imprumutate este ca unele isi pierd din lungime, retinand doar prima parte; astfel, in cazul sintagmei „remote control” in limba japoneza vom avea un singur cuvant レモコン (re-mo-ko-n). Daca este vorba de un cuvant compus cum este un nume, de exemplu レオナルド・ダビンチ (re-o-na-ru-do da-bi-n-chi, transcrierea pentru Leonardo DaVinci), separarea celor doua cuvinte se face printr-un punct situat la mijloc, numit nakaguro. Daca cuvantul este unul cunoscut, cum este ice cream, in japoneza va aparea ca un cuvant compus, fara separatia prin nakaguro, adica アイスクリーム, pauza facandu-se in rostire.
Exista unele cuvinte care apar scrise atat in hiragana, cat si in katakana, fara sa fie vreo norma care sa reglementeze care este varianta corecta, cum ar fi de exemplu cuvantul タバコ (ta-ba-ko). Termenii tehnici, chiar daca nu sunt imprumuturi, sunt uneori scrisi in katakana intrucat au kanji prea complicati, care nu apar decat in lucrari de specialitate. In trecut, telegramele erau si ele scrise numai in katakana, explicatia fiind evidenta, daca ne gandim la felul in care au aparut aceste caractere, ca o scriere prescurtata.
Cel mai des sunt scrise in katakana numele tarilor care nu au o scriere bazata pe ideograme, cum ar fi cazul Chinei sau al Coreei. Desi pe baza pronuntiei, aceste nume ar putea fi scrise si in kanji - dupa cum pot fi, de altfel, scrise si numele proprii, ceea ce a dat nastere unei adevarate mode in tatuaje, imprimeuri pe haine etc. – se prefera in mod uzual scrierea in katakana intrucat este mult mai accesibila. Desi vocabularul imprumutat din limba chineza este scris aproape in intregime cu kanji aferenti lor, imprumuturile din chineza moderna sunt uneori scrise in katakana, cum ar fi ラーメン (ra-me-n). Katakana se mai utilizeaza si in transcrierea onomatopeelor (mai ales in manga, care abunda in cuvinte de acest fel) sau pentru a atrage atentia asupra unor cuvinte intr-un enunt, analog utilizarii italicelor in limbile cu scriere latina. De asemenea, tot in manga, vorbirea cu un accent ciudat este redata tot in katakana, de exemplu atunci cand vorbeste un robot, un extraterestru, un strain etc. Probabil in aceeasi ordine de idei, limba Ainu vorbita in nordul Japoniei, este transcrisa tot in katakana.
Incheiem cu un sfat: nu va imaginati ca pronuntand cuvantul ca in limba din care a fost imprumutat, ca in engleza de exemplu, va veti face intelesi fata de japonezii care nu cunosc limba engleza, chiar daca cuvantul respectiv exista scris in katakana. De aceea, cuvintele care sunt scrise in katakana trebuie pronuntate, am putea spune, „cum se scriu”; de exemplu, pronuntia pentru „McDonald’s” nu se face ca in limba engleza, ci conform scrierii in katakana, マクドナルド（ma-ku-do-na-ru-do, cu desonorizarile pentru vocala u pe care le-am mentionat si mai inainte）. Si inca o ultima mentiune: pe cat de usor se invata katakana, pe atat de usor se si uita, fara exercitiu fiind si greu de citit cursiv; cu alte cuvinte, veti avea probabil in timp mai multe probleme cu katakana decat cu kanji… Asa ca がんばって ください！[ka-n-ba-t-te ku-da-sa-i, cu sensul de „Bafta!”, „Succes!”.
●▬●♀۞♔♚♕ ۞♂▬▬●
Yesterday at 6:41 pm by 
❥ Army:
×Sex
×Gold
×Reputation 
×Age 
×Location 
×Mood 
very good I can read it and you are talented. 
