Bucataria japoneza

Experienta culinara japoneza este surprinzatoare. Nu te astepta sa mergi in Japonia si sa mananci in termenii pe care-i cunosti – gustul mancarii nipone e total diferit de ceea ce ai invatat in Romania, in Europa sau in orice alta parte a lumii.

Felurile de mancare se numesc okazu iar ele sunt acompaniate de cate un bol de orez. Okazu poate contine carne, peste, legume sau tofu. In general, cand comanzi la restaurant, vei lua un fel principal si o supa. Supa se mananca intotdeauna la final, lucru de inteles fiindca vine mereu extrem de fierbinte. Japonezii mananca exclusiv cu betisoarele, insa daca acest lucru iti creaza probleme, poti cere furculita si vei fi servit imediat. Inclusiv supa cu taitei (ramen) e servita cu betisoarele: castronul se tine in ambele maini si lichidul se bea iar taiteii sunt condusi cu betisoarele si supti cu zgomot. Nu te ingretosa daca esti la masa cu japonezii si acestia mananca zgomotos: este o traditie sa sorbi supa cu zgomot. Taiteii sunt de doua feluri, soba si udon (acestia din urma fiind mai grosi). Taiteii se servesc si in alte moduri decat in ramen, in special gatiti pe plitele fierbinti, in stil teppanyaki sau in deliciosul okonomiyaki (un fel de pizza sau clatita japoneza).
Mancarea poate fi gatita in mai multe feluri. Aceasta poate fi cruda (sashimi), la gratar, fiarta, la aburi, foarte prajita, marinata etc. Cum japonezii sunt insulari, pestele si fructele de mare sunt ingrediente principale in bucataria lor. Carnea – de regula de porc sau vita – este destul de scumpa, la fel cum sunt si fructele, care reprezinta adevarate delicatese. De exemplu, daca te duci in vizita la un japonez, o jumatate de pepene reprezinta un cadou care va fi apreciat cum se cuvine.

Orezul se serveste intotdeauna simplu, intr-un bol. Strainilor li se poate parea fad si ai avea tendinta sa il asezonezi cu sosuri (de care japonezii nu abuzeaza). Dar e un sacrilegiu sa torni ceva peste orezul din bol.

Sunt mii de restaurante in Japonia, unele dintre ele foarte bune, daca ne gandim, de pilda, ca Tokyo are mai multe restaurante Michelin ca Paris sau Londra. Multe dintre acestea sunt specializate. De pilda localurile de sushi nu servesc alte preparate in afara de sushi si sashimi, care iti sunt prezentate elegant si cu minutiozitate, pentru a sti ce alegere sa faci. Preparatele sunt intotdeauna foarte proaspete.

Inainte de a ti se aduce mancarea, vei primi un prosopel fierbinte si umed (oshibon), cu care sa te stergi pe maini (nu si pe fata). Bolul de mancare se tine in mana stanga iar betisoarele in cea dreapta (asa sunt invatati si copiii japonezi care e stanga si care dreapta). Sosul principal este cel de soia, insa acesta nu se toarna pur si simplu peste preparate ci, precum spuneam, se folosesc farfurioare in care se inmoaie bucatelele de mancare. Betisoarele nu se lasa niciodata infipte in orez, fiindca acest lucru simbolizeaza infigerea betisoarelor parfumate in timpul ritualurilor de inmormantare. Nu se da mancarea dintr-o farfurie intr-alta, sau din betisor in betisor, asa cum se mai practica pe la noi – acest gest ar semnifica, din nou, ridicarea oaselor ramase dupa incinerare. Nu se arata cu betisoarele si nu se musca din acestea. La inceputul mesei se face un toast, atunci cand toata lumea e pregatita sa inceapa (se spune kampai). E nepoliticos sa-ti torni singur in pahar. De regula tu torni vecinului de masa iar acesta iti intoarce imediat serviciul, in caz ca ai paharul gol.

Vegetarienii pot gasi preparate adecvate sau chiar restaurante specifice, insa n-ar trebui sa se increada in totalitate in ideea de “fara carne”, fiindca japonezii nu o respecta intru totul. De pilda, acestia ar putea cere un meniu vegetarian in care sa descopere cu surprindere ca exista carne de pui. Daca vor intreba ospatarul despre aceasta s-ar putea sa li se raspunda cu sinceritate: “cichin ochei” (chicken ok).

Bauturile traditionale japoneze sunt sake si sonchu. Sake e o fermentatie alcoolica din orez (12-20 de grade), in fapt, un vin de orez. Exista mai multe varietati. La prima inghititura, sake ti se poate parea o bautura slaba. Seamana un pic cu tuica, insa mai multe paharele te vor inveseli rapid. Personal, mi-a placut mai mult shochu, care e distilat din orz, cartof dulce sau orez. La mesele traditionale, sake, fiind un derivat al orezului, nu se serveste simultan impreuna cu orezul insusi. Sake-ul ti se poate aduce cald sau rece, in stilute mici sau mari, din care torni de mai multe ori in paharel. Vinul japonez e usurel dar nu te va impresiona, cel rosu fiind mai degraba un compotel simpatic, servit rece, contrar obiceiurilor din zonele viticole ale lumii. Japonezii beau foarte mult ceai verde, pe care-l considera secretul vietii lungi si pastrarii unui fizic placut la varste inaintate. Dar mai multe despre asta, in articolul dedicat ceremoniei ceaiului.

Restaurantele au mese normale sau traditionalele mese joase (care dedesubt au un loc in care sa-ti pui picioarele sau… nu au). La intrarea intr-un astfel de restaurant te descalti si vei sta la masa cu picioarele sub tine sau sub masa. Japonezii merg mult in restaurante, de multe ori sarbatoresc diverse aniversari. Si, cateodata, beau peste masura. In restaurantele japoneze bacsisul e un termen neacceptat. Cu alte cuvinte, nu se lasa bacsis (dupa cum nu se lasa nici la taxiuri, hoteluri etc). Daca iei masa cu un grup de japonezi, nota de plata se va imparti in mod egal, indiferent de ce a consumat fiecare. In general e considerat nepoliticos sa mananci pe strada sau in spatii publice, dar este in regula sa servesti masa in trenuri, pe distante lungi. In orase sunt amenajate locuri in care poti sta sa mananci (tachi-gui) si in care se servesc inclusiv supe sau sushi. In supermarketuri de tip Seven/Eleven sunt foarte populare turtele de orez (de forma rotunda sau triungiulara) umplute cu carne sau peste, denumite onigiri. De asemenea, strazile sunt impanzite de automate de bauturi: practic, in Japonia nu ti-e sete niciodata. Aceste automate vand la preturi de 120-180 yeni (1-2 euro) o gama variata de bauturi racoritoare, ceaiuri, cafele reci si calde, chiar si bere sau sake.

In fine, preturile in restaurante variaza, desigur, in functie de genul de restaurant. La unul normal, insa, un fel principal e cuprins intre 300-600 yeni (3-6 euro), cele mai speciale mergand si pana la 1000 de yeni. Portia de sake sau shochu costa circa 400-500 de yeni (4-5 euro) iar o bere (am preferat excelenta Asahi) este tot in jur de 500 de yeni.

Deserturile japoneze sunt destul de ciudate. Cel putin cele traditionale. In principiu, vei gasi prajituri delicioase, in special cele facute pe stil western. De pilda japonezii adora clatitele: vei intalni o multime de clatitarii, care-si etaleaza produsele facute cu cele mai diverse ingrediente. Se mananca multa inghetata, gogosi dar, in general, restaurantele nu au in meniuri deserturi cu duiumul.

Cateva cuvinte si despre mancarea “de strada”. Am incercat cate ceva si, cu mana pe inima… mi s-au parut de pe alta planeta. Nu regasesti nimic din ceea ce te-ai astepta sa regasesti, fie si la o simpla frigaruie. In plus, japonezii nu folosesc sarea, fapt care duce gustul unor alimente in zona mai degraba neutra sau amara, fara ca acestea sa fie cu adevarat amare.

foarte interesant articolu

Ma bucur ca iti place articolul

mi se pare super interesant

E interesant, dar ca sfat pentru data viitoare: incearca sa sectionezi articolul pentru ca atunci cand vezi un bloc imens de text, iti piere toata pofta sa il citesti, mai ales ca e extrem de multa informatie si e greu de digerat. Nici macar eu nu am citit tot ce ai scris pentru ca era prea mult. Fa-l sa arate mai prietenos, sa nu mai fie asa lung. De exemplu, postezi acum o jumatate si peste 2 zile cealalta jumatate.

As vrea sa precizez ca taiteii japonezi nu sunt in niciun caz doar de doua feluri.
Click aici ca sa vedeti cate tipuri de taitei exista, de fapt. Eu stiam ca sunt trei tipuri (soba, udon si soumen), dar se pare ca sunt chiar mai multe.

Asta cu platitul impreuna la restaurant am observat-o si eu. Si nu doar ca platiti impreuna, dar comandati mancare impreuna. Adica nu fiecare cu portia lui, x isi ia lasagna, y isi ia salata si z isi ia supa, ci se comanda mancare la comun si toata lumea mananca din ea.
Am fost in oras cu niste colegi de la un curs si cu 2 japonezi (dintre care unul era proful de curs) si asa au facut, au comandat mancare la comun. Eu cu colega mea romanca ne uitam cam asa... mie nu-mi place si nu sunt de acord cu asta, in special ca eu eram vegetariana atunci. Iar de platit, a platit proful tot.
Nici cu impartitul banilor in mod egal nu sunt de acord. Daca tu iei iei creveti cu icre si nu stiu ce alta bazaconie super scumpa, iar eu imi iau o salata, nu am de gand sa dau bani pe ceea ce mananci tu, e treaba ta ce iti comanzi.

Automatele de bauturi sunt o minune, deci chiar nu iti e sete niciodata. Iarna sunt inclusiv automate cu bauturi calde, gasesti si mai ieftin, la 90-100 de yeni, depinde de bautura. Asta inseamna cam 3-4 lei. Au tot felul de chestii, ceaiuri, cafele de toate tipurile, lapte cu aroma de ce vrei tu (calde), apoi sucuri acidulate sau neacidulate etc.

Japonezii nu prea mananca desert sau daca mananca, e un desert super nesanatos cumparat, gen o cutiuta de jeleu de fructe (ne-au dat noua intr-o tabara asa). Sau da, gogosi se vand si la convenience stores, proaspete, sunt cam 3-4 lei si alea. In rest, deserturile sunt pe stil western sau, cel putin, arata asa, pentru ca la gust nu sunt cine stie ce. Dar aici presupun ca depinde.

Cum japonezii nu folosesc sare in mancarea de strada? Iti zic eu ca folosesc si daca nu pun sare efectiv, pun sosuri (pentru ca sunt obsedati de sosuri) care contin sare. De exemplu, sosul de soia, contine o gramada de sare.

e prima data cand Geo posteaza articole la non-rpg
data viitoare o sa fie mai atent

Ma bucur ca posteaza, eu i-am dat un sfat si i-am explicat in detaliu de ce cred eu ca e mai bine asa, nu l-am certat.

Articolul nu e facut de mine ci e gasit pe net. Dar tu care ai fost deja in Japonia poti face articole originale

Bine, eu nu am zis nimic despre asta. Am zis doar sa imparti articolul in jumatate, nu are nicio importanta cine l-a scris. Eu m-am referit strict la faptul ca e mult prea lung (am si spus asta foarte clar) pentru un singur post si din cauza asta e foarte neprietenos. Nu te costa nimic sa il imparti in jumate, nu e mare lucru. Si am mai spus ca pe mine una nu ma atrage deloc sa citesc un post la care trebuie sa dau scroll de 2-3 ori. Cand il vad, pur si simplu imi vine sa dau pe back si sa nu mai comentez la topic. Chiar nu am mentionat absolut nimic legat de autorul articolului sau felul in care e scris.

Deci din nou pe scurt: e mult prea lung postul, imparte-l in jumate, nu te costa nimic, nu e mare lucru. In jumate adica postezi jumate acum, membrii comenteaza, mai postezi jumate dupa.

am sa-i modific eu postul cu imagini ca sa nu se plictiseasca lumea de citit cand o sa vada dita mai scrisul

Nu cred ca ar trebui sa te bagi sa modifici posturile nimanui pentru ca nu e corect fata de cel care a postat. Eu i-am zis ca sfat pentru viitor.

am inteles
atunci nu am sa-i editez topicul

Revin cu o reţetă traditională japoneză, Kinpira gobo, care se face din morcov şi rădăcină de brusture şi se poate servi lângă felul principal de mâncare, sau se poate pune în cutia cu pranz de luat la serviciu/şcoală.
O să trec direct la modul de preparare, deoarece cantităţile sunt complet în funcţie de preferinţe.

Brusturele se curăţă, apoi se taie fâşii pe diagonală şi se ţine în apă cu puţin oţet până se foloseşte, ca să nu se înnegrească.
Morcovul se taie felii subțiri și înguste.

Se căleste brusturele în ulei de susan , iar după câteva minute se adaugă și morcovul. Când s-au călit, se adaugă un sos făcut din sos de soia , mirin , sake și zahăr și se lasă până se scade sosul.

În final se presară semințe de susan

numai cand vad imaginea incep sa salivez

Sent from Topic'it App

Bai, arata super bine si chiar as incerca sa fac asa ceva.
Daca as sti unde sa gasesc radacina de brusture...
Japonezii mananca tot felul de radacini super interesante care nu se gasesc in Romania...

Asta cam asa e. Ar trebui incercat pe la plafar-urile din mall-urile mari. E posibil sa aiba acolo. Dar nu stiu daca si pentru mancare sau doar pentru tratamante. La mall-urile din Bucuresti cel putin eu am gasit cand aveam nevoie si niste ingrediente pentru mancare. Nu doar ceaiuri si tratamente.
E un plafar in mall-ul Carrefour Baneasa shopping City. Cam la 5-10 metri de intrarea in raionul cu alimente. Tot pe partea cu intrarea la alimente. Gasesti acolo toate minunatiile. Alt plafar mai e in Carrefour Mega Mall la etajul -1 si acolo la fel gasesti toate minunatiile si ceva ingrediente pentru mancare. Nu doar ceaiuri si tratamente.
In unul din astea 2 plafaruri e posibil sa gasesti si radacina de brusture. Dar trebuie sa intrebi vanzatoarea daca e bun si pentru pus in mancare sau e doar pentru tratamente naturiste.

Alethia Spitz wrote:

Revin cu o reţetă traditională japoneză, Kinpira gobo, care se face din morcov şi rădăcină de brusture şi se poate servi lângă felul principal de mâncare, sau se poate pune în cutia cu pranz de luat la serviciu/şcoală.
O să trec direct la modul de preparare, deoarece cantităţile sunt complet în funcţie de preferinţe.

Brusturele se curăţă, apoi se taie fâşii pe diagonală şi se ţine în apă cu puţin oţet până se foloseşte, ca să nu se înnegrească.
Morcovul se taie felii subțiri și înguste.

Se căleste brusturele în ulei de susan , iar după câteva minute se adaugă și morcovul. Când s-au călit, se adaugă un sos făcut din sos de soia , mirin , sake și zahăr și se lasă până se scade sosul.

În final se presară semințe de susan

vreau sa incerc si eu asta acasa

Sunt un milion de plafare in Bucuresti.
Nu stiu daca gasesti acolo, dar oricum poti sa iti comanzi de pe internet sau sa inlocuiesti pur si simplu cu altceva.

imi ploua in gura numai cand ma gandesc la bucataria japoneza

si eu sunt in aceasi situatie

Trimis de pe aplicatia Topic'it