Zâmbete triste

Capitolul I

"Sunt o păpuşă învineţită

O jucărie cu zâmbet fals"

Cu trupul suletic, zăcea sub ploaia rece şi îndestulată, ce îi pătrundea în piele că nişte ace. Bluza zdrenţuită era udă complet,iar lenjeria dantelată era în mâinile bărbatului. Închise ochii negrii, cuprinsă de somn. Mâinile lui aspre o atingeau iar, peste tot. Deschise gură să ţipe, dar mâna lui flegmatică i-o închise. Cealaltă mâna se implanta în gulerul bluzei şi i-o sfâşiase. Tânăra îi penetra cu dintîi carnea care îi astupă gură şi fu răsplătită cu un picior puternic în abdomen.Bărbatul îşi poziţiona corpul între pulpele ei, fortandu-le să se desfacă. Degetele lui se frecau , brutal şi dureros, de pielea tânăra . Şi din nou,îşi înfipse mădularul  în trupul ei. Atunci când unghiile ei îi zgâriară obrazul stâng, acesta surâse încet şi încerca s-o sărute pe frunte. “Scumpă mea, pot să fiu şi eu brutal, dacă asta vrei" şi din nou acel lucru se înfipse în trupul ei.Eşarfă purpurie era strâns înfăşurată în jurul gâtului sau.Simţea că întreg corpul îi arde, că e cuprinsă de delir. Închise încă o dată ochii pentru a-i proteja de ploaia care se prelingea pe chipul. Pieptul fură cuprins de mâna lui inumană, strângându-l puternic.Ochii ei se deschiseră larg , în timp ce corpul ei se forţa să reziste durerii. îşi simţea inima cum bătea cu putere, fălcile o dureau de atâta încleştare.Tremură de teamă şi de durere, fără să se poată stăpâni. Urlă atât de tare, încât o durea craniul, din cauza sângelui care zvâcnea puternic. Ochii se dilatau cumplit atunci când  el o penetra cu bărbăţia sa. Era precum un înger trist. Machiajul şters de ploaie îi acoperea faţă palidă. Când durerea se potoli, rămase nemişcată, gâfâind, că un animal rănit, încercînd să-şi adune puterile pentru a înfruntă următorul val care avea să se producă curând.  Cerul acoperit de nori o împiedică să-şi dea seama cât era ceasul, dar bănuia că trebuie să fie aproape de prânz.Când urmatorl val de se abătu asupra ei, îşi concentra atenţia asupra desenului format de ramurile copacului sub care stătea, pe cerul plumburiu. Norii de ploaie se fugăreau pe cer, fără a-i da nici cea mai mică atenţie femeii de douăzeci şi cinci ani care era priganit de acel bărbat.Speră că sufletul ei să se  descompună în acel moment.La ultima durere, avusese senzaţia că ceva s-a rupt.

- Scoate-o! scânci ea, şi începu să plângă.
- Scumpo, ce ai? Revino-ţi. E doar un vis urat.

Timbrul calm al lui Tsunade o linişti , readucînd-o în realitatea calmă. Fata strânse mâneca rochiei, iar mama îi cuprinse capul la pieptul ei voluminos, calmând-o.

-  Ai puţină febra şi din cauza asta ai visat urat, dar nu te teme,acum eşti în siguranţă.

Simţi o mică durere în adîncul trupului, inima i se marii, apăsîndu-i mamelele umflate, care, o înţepau datorită scurgerii laptelui. Tsunade o lua pe fetiţă din pătuţ, în timp ce degetele ei îi mângâiau încet obrazul.  Mâna alunecă uşor sub capul pe care îl putea cuprinde încet în palmă. Mikoto  îl luase pe copil din mâinile acesteia cuibărindu-l în plapumă. Capul plamand se ridică şi faţă lui se lipi de sânul plin.  Această privea hipnotizată cum gură copilulul caută ceva. Ridică încet mâna la  nasturii  rochiei de noapte şi îi descheie, reuşind să-şi dezgolească  sânul.Pruncul  se aruncă asupra lui şi începu să suga .
La gură lui dornică se formaseră bule de lapte. Faţă se apleca uşor asupra copilului, sarutandu-l pe creştetul capului.Pielea copilui era albă, iar pe nasul acestuia , există un nor de pistrui. Părul uşor roşiatic îi gandila pieptul voluptos şi greoi.Ochii verzi, erau încadraţi de gene scurte şi negre.
Mikoto îşi aruncă părul pe spate şi surâse încet.  Părul ei ciocolatiu, fără alte umbre sau nuanţe, îi era ondulat, cu bucle care se încovoiau pe după ureche şi pe gulerul rochiei.Ochii ei negrii nu puteau străluci din cauza tristeţii care zăceau în adâncul lor.Această părea schimbată atât psihic cât şi fizic, dar avea speranţa că făcuse alegerea corectă. Vroia să evadeze, să se ragaseasca din nou.

- Ai făcut un copil minunat, zâmbeşte şi tu puţin, spuse Tsunade, încercând să o consoleze.
- Sper că Sasuke să aibă grijă de sora lui mai mică.