Nightwish

Nightwish este o formație finlandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 în orașul Kitee. Nightwish a contribuit semnificativ, spre sfârșitul anilor 1990, la creșterea popularității genului de muzică heavy metal cu elemente simfonice[1]

Formația era deja apreciată în Finlanda după lansarea primului single, „The Carpenter” (1997), dar faima internațională i-a fost asigurată abia după realizarea albumelor Oceanborn (1998) și Wishmaster (2000). Videoclipurile de pe Once, album realizat în 2004, au fost difuzate la MTV în S.U.A., iar piesele figurau pe coloana sonoră a filmelor americane. Albumul Once s-a vândut în peste un milion de exemplare.[2] Cel mai mare hit, „Wish I Had an Angel” (2004), a fost inclus pe coloana sonoră a trei filme pentru a promova turneul din America de Nord.[3][4] Până la concedierea solistei Tarja Turunen în toamna anului 2005, formația a mai realizat trei single-uri, două videoclipuri pentru album și piesa „Sleeping Sun” de pe compilația Highest Hopes.

Căutările pentru înlocuirea Tarjei, în timpul cărora oricine putea trimite un demo pentru preselecție, s-au terminat în luna mai 2007; la 24 mai formația a anunțat că noua solistă va fi Anette Olzon.[5] În toamna aceluiași an, formația a lansat albumul Dark Passion Play care include piesa de caritate „Eva” și single-ul „Bye Bye Beautiful”.[6]

Nightwish este a treia cea mai bine vandută trupă și entitate muzicală în Finlanda, cu vânzări de aproape 900.000 de copii certificate.[7][8][9][10][11] Grupul este, de asemenea, trupa finlandeză cu cel mai mare succes la nivel mondial, vânzând mai mult de 8 milioane de albume.De asemenea, Nightwish a primit mai mult de 60 de premii (de aur și de platină), care au lansat cinci albume pe locul 1 și 13 single-uri pe locul 1.[12]

Tuomas Holopainen, autorul muzicii și versurilor formației, spune că sursa lui de inspirație pentru cele mai multe din piesele Nightwish este muzica de film. Cântece ca „Beauty of the Beast” (de pe albumul Century Child) și „Ghost Love Score” (de pe Once) sunt exemple ale acestei influențe. Alte cântece, ca de exemplu „Romanticide” și „Wish I Had an Angel” (ambele de pe Once) au elemente evocatoare de muzică techno. Holopainen a menționat muzica de film este și cea pe care o ascultă acasă. Îi place de exemplu muzica lui Van Helsing și Crimson Tide, și aproape tot ce este scris de Hans Zimmer.

Pe de altă parte, Nightwish servește ca sursă de inspirație pentru alte formații. Simone Simons, solista formației Epica, a declarat că a început să cânte datorită formației[43]. Fosta cântăreață a formației Visions of Atlantis, Nicole Bogner, a recunoscut că primul lor album a fost inspirat din belșug de Nightwish[44]. Sander Gommans din After Forever a spus că formația Nightwish "va influența cu siguranță crearea pieselor noi"[45]. Solistul formației Power metal Sonata Arctica, Tony Kakko, a explicat în repetate rânduri cât de mult Nighwish l-a influențat.[46]

O definiție exactă a stilului muzical al formației este disputată. Nightwish a fost menționată ca parte a genurilor gothic metal, symphonic metal și power metal.

Definiția de metal symphonic este bazată pe armonia dintre instrumentele formației și stilurile vocale de muzică clasică și de film. Imaginația și fantezia înălțătoare, atmosferele epice, vocea ridicată, chitara și solo-urile de pian și stilul muzical melodic rapid al muzicii Nightwish, în special pe primele trei albume, îi plasează în genul power metal, asemănător cu alte formații finlandeze ca Sonata Arctica și Stratovarius. Indexul de Metal gothic este adesea folosit de reviste ca Kerrang, la fel ca multe din piesele Nightwish, în special cele de pe ultimele albume, care sunt sumbre, întunecoase, neobișnuit pentru power metal, iar fanii l-au perceput ca gotic și metal. Vocea unei soprane în formație este deasemenea rară în power metal, și are mai multe în comun cu metalul gothic ca Tristania și Theatre of Tragedy.

Tuomas Holopainen a descris odată muzica lor ca "heavy metal melodic cu o voce feminină".

O nouă eră în stilul muzical al formației a început cu Century Child care a fost dezvoltat ulterior cu Once. Chitarele au fost simplificate până la un sunet ritmic coborât, la un hard rock, mai modern decât vechiul power metal melodic, iar vocea Tarjei a devenit mai aproape de standardul vocilor cântărețelor de rock. Multe piese au fost influențate de vocea bărbătească a noului basist Marco Hietala. Într-un interviu, Tuomas Holopainen a spus că noul album va avea multe în comun cu ultimul album (Once). De exemplu, formația va păstra oarecum cântecele puternice (ca „Nemo”, „Wish I Had an Angel” și „Planet Hell”), dar vor fi și câteva balade. Noul album include mulți muzicieni invitați și părți orchestrale - în același interviu, Tuomas a spus că ei au înregistrat Once cu 18 oameni în cor, care nu erau suficienți.