Eventrația

Ce este eventrația


Eventrația, sau hernia incizională, se caracterizează prin exteriorizarea unei porțiuni a conținutului abdominal printr-un punct slab al peretelui abdominal, apărut, (de regulă), ca rezultat al unei intervenții chirurgicale abdominale anterioare.

Eventrația este considerată cea mai frecventă complicație a intervențiilor chirurgicale laparoscopice/clasice și se dezvoltă, de obicei, la 3 până la 6 luni după o operație, deși poate apărea și mai devreme sau mai târziu.

Într-o primă fază, se poate observa doar o proeminență sau „umflătură” reductibilă (care poate fi împinsă înapoi în abdomen). Ulterior, pe măsură ce volumul herniei crește, aceasta poate deveni ireductibilă și, dacă este neglijată, pot apărea complicații grave, ce pun viața în pericol.

Care sunt cauzele eventrației


Principalul factor care duce la apariția eventrației este, după cum am menționat anterior, existența unei intervenții chirurgicale anterioare. Majoritatea plăgilor chirurgicale se vindecă bine și nu slăbesc peretele abdominal. În cazul în care vindecarea postoperatorie nu decurge bine, poate apărea un defect de cicatrizare care face tocmai asta: slăbește peretele abdominal. Acesta nu mai poate susține presiunea exercitată de conținutul abdominal și apare hernierea sau protuzia acestuia.

Se poate ajunge în această situație din mai multe motive, inclusiv din cauza:

~ incapacității organismului de a cicatriza corect (fie din cauza unor afecțiuni specifice care împiedică procesul normal de vindecare, fie din alte cauze);
~ tipului intervenției (operațiile abdominale de urgență, cele care necesită o incizie mare pe linia mediană a abdomenului sau cele complicate cu infecții sunt asociate cu un risc mai mare de eventrație);
~ tehnicii chirurgicale defectuoase (ex: suturarea incorectă a plăgii).
În unele cazuri, cauzele eventrației rămân necunoscute.

Care sunt factorii de risc ai eventrației

Factorii de risc pentru eventrație privesc în principal stilul de viață și sănătatea generală a pacientului. Printre cei mai importanți se numără:

~ efortul fizic prematur sau intens după o intervenție chirurgicală - reluarea prea rapidă a activităților fizice solicitante după operație poate pune presiune pe zona operată și poate crește riscul de eventrație;
~ sarcina - sarcina crește presiunea intraabdominală, ceea ce poate slăbi zona operată și poate favoriza apariția eventrației;
~ creșterea semnificativă în greutate după operație - pune presiune suplimentară pe mușchii abdominali și poate îngreuna procesul de vindecare, crescând riscul de eventrație;
~ fumatul - fumatul reduce fluxul sanguin către țesuturi, ceea ce împiedică vindecarea corectă și crește riscul de complicații, inclusiv eventrație;
~ vârsta înaintată - pe măsură ce îmbătrânim, mușchii abdominali își pierd din forță, crescând riscul de eventrație;
~ existența unor afecțiuni care afectează vindecarea rănilor - diabetul, insuficiența renală, bolile pulmonare și alte afecțiuni care afectează procesul de vindecare a rănilor pot crește riscul de eventrație;
~ efortul de tuse (tusea fumătorului), chiar efortul de defecație imediat după intervenția chirurgicală poate duce la eventrație;
~ unele medicamente - inclusiv steroizii și imunosupresoarele.


Care sunt simptomele eventrației


Simptomele eventrației pot fi uneori dificil de remarcat la început. Cel mai frecvent și vizibil semn este apariția unei „umflături” în zona cicatricii postoperatorii. Această umflătură are tendința să devină mai evidentă și proeminentă în timpul efortului, cum ar fi atunci când vă ridicați în picioare, ridicați greutăți sau tușiți.

Pe lângă umflătură, există și alte simptome care pot indica prezența unei eventrații:

~ greața și vărsăturile;
~ febra;
~ senzația de arsură sau durere în apropierea eventrației;
~ durere și disconfort abdominal, în special în jurul eventrației;
~ palpitațiile;
~ constipația;
~ diareea.


Care sunt modalitățile de diagnosticare a eventrației

Anamneza și examenul fizic sunt, de regulă, suficiente pentru a diagnostica eventrația. În timpul anamnezei, medicul chirurg va face o evaluare detaliată a istoricului medical al pacientului, inclusiv a eventualelor operații abdominale anterioare. Examenul fizic poate include o examinare manuală a abdomenului prin palpare pentru a identifica orice umflături sau proeminențe care ar putea indica prezența unei eventrații.

În unele cazuri mai complexe, pot fi necesare și investigații imagistice precum:

~ tomografia computerizată (CT) - este metoda cea mai frecvent utilizată pentru a diagnostica o eventrație, deoarece poate oferi o imagine clară a structurilor interne și poate ajuta la identificarea oricărei eventrații; în plus, scanarea CT poate fi utilă în planificarea managementului operator, oferind detalii precise despre dimensiunea și locația exactă a eventrației;
~ ecografia abdominală - este o investigație non-invazivă care utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale organelor interne și care poate fi utilă în evaluarea eventrației și a peretelui abdominal;
~ ecografia de părți moi localizată pe segmentul suspicionat;
~ RMN - este o investigație ce utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a produce imagini detaliate ale structurilor interne și, deși mai rar, poate fi folosită pentru a evalua herniile abdominale.


Care sunt opțiunile de tratament pentru eventrație


Tratamentul pentru eventrație este în majoritatea cazurilor unul chirurgical și are ca obiectiv rezecția sacului de eventrație și tratarea conținutului acestuia, urmată de refacerea peretelui abdominal.

Operația pentru eventrație se poate efectua prin abord clasic, deschis, sau abord laparoscopic:

~ intervenția chirurgicală deschisă - presupune efectuarea unei incizii de dimensiuni variabile la nivelul eventrației pentru a obține acces la sacul de eventrație și defectul muscular;
~ intervenția laparoscopică - se efectuează mici incizii prin care se introduc instrumentele și camera de lucru și se tratează zonele afectate.
Atât în cazul intervenției clasice, cât și în cazul intervenției laparoscopice se va întări peretele abdominal prin protezare cu plasă.

O opțiune modernă de tratament pentru eventrație este reprezentată de chirurgia robotică. Intervenția robotică este asemănătoare cu cea laparoscopică, însă diferența constă în faptul că instrumentele chirurgicale sunt manevrate de brațele unui robot, care la rândul lor sunt ghidate de chirurg de la o consolă. Această metodă oferă un nivel de precizie mai mare, un risc mai mic de complicații și o recuperare mai rapidă.

La ce complicații pot duce eventrațiile

Eventrațiile pot duce la complicații severe dacă nu sunt tratate la timp:

~ încarcerarea herniei - apare când conținutul sacului herniar se „blochează” și nu mai poate fi împins înapoi în cavitatea abdominală; poate fi cronică și asimptomatică, în cazul eventrațiilor mari cu defect larg, sau acută și simptomatică, apărând brusc și provocând durere semnificativă;
~ ocluzia intestinală - este caracterizată prin blocarea tranzitului intestinal și poate duce la complicații și mai grave, precum strangularea sau perforația intestinală;
~ strangularea herniei - este cea mai severă complicație a eventrației și apare atunci când fluxul sanguin către organele din sacul herniar este blocat; este o urgență medicală și necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a evita necroza, adică moartea țesutului.

Cum poate fi prevenită apariția eventrației

Riscul eventrației poate fi redus prin:

~ respectarea cu strictețe a instrucțiunilor medicului privind activitatea fizică, alimentația și îngrijirea inciziei;
~ evitarea efortului fizic intens, în special ridicarea greutăților, în primele luni după operație;
~ menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
~ renunțarea la fumat;
~ gestionarea corectă a eventualelor afecțiuni medicale.