Mafia & Love (Privat cu Thomas)

De mică fusesem antrenată de oamenii tatălui meu pentru că eram unica fiica a marelui mafiot Lorenzo Valentino. Eram o mașină de ucis. Tata nu m-a privit niciodată cu iubire, tot ce l-a interesat a fost să anihilez mereu dușmanii sau oamenii care îi stăteau în cale la afaceri. Din păcate pentru mine împlinisem o vârstă destul de înaintată pentru căsătorie, aveam aproape 30 de ani și nu aveam pe nimeni, asta pentru că tatăl meu nu îmi permisese. Promisese că mă voi căsătorii cu fiul altui mafiot exact când aveam să împlinesc 30 de ani, pentru ca bărbatul acela să moștenească titlul de Capul Mafiei siciliene.
Cum mai erau doar câteva luni până ce împlineam vârsta promisă l-am convins pe tatăl meu să îmi stabilească o întâlnire la cel mai scump restaurant din oraș cu viitorul meu soț. N-aș fi vrut să mă mărit cu un total străin, voiam să-l cunosc înainte să închei mariajul cu ei.
Toată ziua m-am ocupat de ritualurile mele feminine pentru a arăta bine. O dată ajunsă la restaurant am fost condusă la masa rezervată pentru noi. Surpriza mea a fost că acesta era deja acolo și îmi adusese și flori. Ooook!! Puncte în plus. Iubeam punctualitatea. Și adusese și florile mele preferate, crini imperiali. Probabil că îl întrebase pe tata, că altfel nu ar fi avut cum să nimerească.
<< Hey >> l-am salutat eu și el s-a ridicat și mi-a oferit florile.
Am zâmbit în semn de recunoștință și m-am întins să îl pup pe obraz drept mulțumire. M-am așezat la masă împreună cu el și am pus florile pe marginea mesei, trăgând meniul mai aproape.

Îmi era greu să am altfel decât o privire rece, asta pentru că tatăl meu mă transformase într-o asasină cu sânge rece, ca să se poată folosii de mine să-i anihilez dușmanii. Încercasem să mă cunosc cât mai bine cu el și să-i pun multe întrebări și să răspund la rândul meu, dar parcă tot doi străini eram și tot era ciudat că trebuia să ne căsătorim. Nu credeam cu adevărat că niște acte te țin împreună, ci sentimentele. Iar eu , din păcate, uitasem cum era să simt ceva pentru cineva. Nu primisem afecțiune de la părinții mei ,care erau doar avizi după bani și de atât la păsa.
La finalul întâlnirii nici nu eram sigură cum să mă comport, să îi dau o îmbrățișare, un sărut pe obraz...??? M-am poticnit toată și mi s-a încurcat limba în gură și am făcut un gest cu mâna agitată în aer de ” papa” și când să plec mi-am rupt tocul și m-am făcut de râs , căzând pe trotuar cu cracii în sus ca în desenele animate.
M-am înroșit teribil ,dar am acceptat ajutorul lui. L-am prins de mână și m-am ridicat, privindu-l toată fâstâcită.
<< Mulțumesc, Thom...>>
M-am uitat lung la el și am așteptat să văd dacă se oferă să mă conducă acasă și dacă dorește să ne mai revedem după ce m-am făcut de râs toată în fața lui.

M-am bucurat că m-a ajutat să mă ridic. Cu tocul acela rupt n-aș fi avut nicio șansă să mă ridic de una singură fără să îmi pierd echilibrul și să ajung din nou pe astfalt. Mi-am scos pantofii din picioare și i-am luat cu o mână, după ce mă ajutase să mă ridic.
L-am privit lung în ochi când m-a întrebat dacă vreau să mă conducă.
<< Da, te rog >> am încuviințat eu și am mers spre mașină. Era greu pentru mine să deschid portiera cu o mână ocupată cu pantofii, dar chiar fără să-l rog a făcut el asta.
<< Mulțumesc frumos >> i-am zâmbit și am intrat în mașină.
Cât el s-a pus la volan ca un copil mic am umblat la radio până am găsit o melodie frumoasă care-mi plăcea pe care am început s-o fredonez pe tot parcusul drumului către apartamentul meu.

Ca să fiu sinceră... nu știam deloc cum ar fi trebuit să mă comport într-o relație. Nu avusesem niciodată una. Fusesem atât de focusată pe a fi pe placul tatălui meu, adică să știu cum să folosesc arme și să duc la capăt misiunile mafiei. Nu mă gândisem ce înseamnă dragostea și cu ce se mănâncă. Dar chiar și așa , în neștiința mea, mă gândeam că totuși nu poți forța lucrurile... și voiam să știu un lucru înainte să fac orice mișcare greșită..

<< Thom ... tu mă placi ? Sau te căsătorești cu mine doar pentru că așa vor părinții noștrii? >> Nici nu am îndrăznit să îl privesc în ochi atunci când i-am pus această întrebare. Îmi era frică de răspuns. Îmi era frică ... că se căsătorește cu mine doar din datorie și nu mă are la suflet deloc și mă vede ca pe o povară. Ar fi fost dureros pentru mine să știu că e căsătorit cu mine și se duce la alte femei pentru că pe mine nu mă suportă defapt.

Am strâns tare mâna în care am ținut pantofii, aceasta înroșindu-se puternic ,la fel cum probabil era și fața mea. Am oftat și într-un final am prins curaj. Cu mâna liberă l-am prins de o mână și l-am privit fix în ochi.

<< Nu trebuie să faci asta, dacă nu vrei ... dacă îți vrei libertatea înapoi ... poți fugii în lume, departe de mine și de căsătoria asta care ne-a fost impusă la amândoi...>> simțeam cum inima îmi bate tare și voiam să refuze ideea asta. Și totodată dacă asta l-ar fi făcut pe el fericit, să se lepede de mine, poate că era mai bine așa decât să îmi petrec viața lângă un bărbat care nu m-ar fi iubit niciodată.

L-am ascultat atentă la vorbele pe care mi le spunea. Era adevărat. Nu mă cunoștea suficient de bine încât să aibă sentimente pentru mine, fie ele negative, fie pozitive.
Mi-am mușcat buza și l-am privit tristă.
<< Tocmai asta e problema, cred că..dacă ai ajunge să mă cunoști mai bine nu cred că ți-ar plăcea de mine, cred că din contră, m-ai urî. Tatăl meu m-a învățat un singur lucru : să îi anihilez dușmanii. Sunt bună la arme, dar nu sunt bună la vorbe și la relații.. .nu știu cum să mă comport cu tine ca să te fac să ții la mine. De aceea nu vreau să te oblig să te adâncești în mariajul ăsta care s-ar putea să fie toxic pentru tine, asta pentru că eu sunt o persoană toxică.>>
Am preferat să fiu sinceră cu el. Și să-i dau șansa să fugă de mine. Eram un asasin nemilos, cu sânge rece, fiindcă așa mă crease tatăl meu.
Mi-au curs câteva lacrimi pe obraji din cauză că eram așa. Mi-ar fi plăcut să fiu altfel ... o fată normal, cu hobbyu-uri obișnuită, care să fie demnă de iubirea unui bărbat.

Chiar am rămas îngândurată auzind cuvintele acelea din partea lui, ca și cum făcuse în scop din a mă transforma pe mine într-o persoană normală, capabilă de iubire. Nu credeam că este posibilă, însă existase atâta convingere în cuvintele lui încât mă făcuse să ezit.
Am intrat până la urmă în bloc , udă fleașcă și am urcat scările rapid până înapoi în apartamentul meu. Am scăpat de hainele ude și reci și am făcut un duș fierbinte, sperând din suflet să nu răcesc. M-am schimbat apoi în pijamale și m-am băgat în pat. Nu puteam să dorm, începusem să mă foiesc. Mă tot gândeam la Thom și la ce va face oare în privința mea.

A doua zi m-am trezit devreme, mult spus trezit, că nu știu dacă am apucat să dorm o oră sau două pe noapte. Mi-am făcut cafeaua și am mers la o întâlnire alături de tata cu câteva capete de mafie. Era și tatăl lui Thom acolo, dar el nu era prezent. După ce s-a terminat , am mers la tatăl lui cu tupeu și i-am cerut adresa acestuia.

Voiam să-l văd, nu știam de ce, dar îmi doream mult să-mi petrec timpul cu el. Am luat un vin scump, roșu, demi dulce și m-am postat în fața apartamentului unde locuia. Am bătut de câteva ori în ușă până mi-a răspuns.

<< Bună, străinule. Ești ocupat? Mă gândeam să stăm la taclale la un pahar de vin .... dacă n-ai alte planuri >> mi-am mușcat buza și am fluturat sticla de vin în fața ochilor lui, sperând ca el să nu aibă altceva în plan și să accepte inițiativă mea. Așteptam să văd ce zice, dacă e ocupat sau dacă mă cheamă înuntru să stăm de vorbă așa cum propusesem eu.

Am zâmbit cu gura până la urechi, încântată că acceptase inițiativa mea. Am intrat în casă și am turnat în două pahare vinul. Unul l-am luat eu în mână și pe celălalt i l-am dat lui, moment în care degetele noastre s-au atins și eu am simțit un fior pe ceafă și șirea spinării. Am inspirat adânc și m-am așezat în fața lui pe canapea picior peste picior și am început să vorbim de una, alta...

N-a trecut mult timp și am fost întrerupți de un apel telefonic scurt, dar de impact. Imediat după ce vorbise la telefon privirea lui Thom se schimbase. Îl vedeam că devenise foarte nervos și nu știam de ce.

<< Thom, ce s-a întâmplat ? Vorbește cu mine ,povestește-mi . Poate pot să te ajut...>> i-am cerut și m-am ridicat de pe canapea, venind lângă el și îmbrățișându-l din spate în încercarea mea de a-l liniștii și a-l face să îi treacă nervii pe care și făcuse imediat după ce primise acel apel.

Auzisem o parte din conversație, doar ce spusese el evident. Și auzisem numele acele fete/femei , dar nu știam că are o soră și nici prin cap nu-mi trecea că era în pericol. Voiam să știu ce se întâmplă cu el , cu viața lui, și să îl ajut cât puteam de mult. Doar aveam în câteva zile să devenim o familie.

Când el a propus să stăm jos, doar am dat ușor din cap și m-am așezat înapoi pe canapea împreună cu el. Am mărit ochii ca două bile de biliard în momentul în care mi-a spus că sora lui a fost răpită, șocul meu fiind ușor de citit.
”Acum ce facem?” am întrebat, iar răspunsul nu m-a încântat deloc.
Nu puteam să stau pur și simplu deoparte și să știu că el e în pericol și nu-l ajut cu nimic. În plus, eram obișnuită să fiu mereu în pericol din cauza misiunilor în care mă trimitea tata.
După ce el a ieșit pe ușă am zbughit-o și eu în urma lui și am prins portiera chiar înainte să plec.
”Tom.. stai, vin și eu!” am spus grăbită, abia adunându-mi cuvintele căci respiram greu. Alergasem după el ca să îl prind.
Am urcat în mașină și am așteptat să pornească .Am văzut că era rigid tot drumul. Mi-am pus mâna peste a lui peste schimbătorul de viteze.
”Nu te teme, Tom. Îți promit că o vom salva. Sunt pregătită!” l-am asigurat și cu mâna cealaltă mi-am ridicat rochia. Nu era un gest prin care să îl distrag, doar îi arătasem că aveam lipit de coapsă un pistol pe care știam foarte bine să-l folosesc și eram gata să îi anahilez pe cei care îi luaseră sora din căminul familiei lor.

Nu recunoscusem mașina respectivă , pentru că eu nu-l cunoșteam pe acest Antonio. Dar mi-am dat seama după ce Thomas a început să urmărească mașina că șoferul acesteia era chiar răpitorul surorii sale. Mi-am scos pistolul de la coapsă și l-am încărcat. Nu știam pe cine să țintesc prima dată: pe șoferul în mașina căruia era Selena, sau pe angajații acesteia care încercau să tragă din noi.

În toată nebunia aia am ieșit din mașină și am tras de câteva ori orbește în spate înainte să fug spre mașina unde rămăsese Selena singură. Am scos-o din mașină și am pus-o să se pună pe ciuci în spatele ei ,ca să fie ferită de schimburile de foc.
Când m-am întors cu totul ținta mea a fost mult mai sigură , pentru că aveam vedere spre cei doi angajați ai lui Antonio. Am tras în ei , unul direct în inimă și în celălalt direct în cap, ca să știu că nu se vor mai ridica de jos.

În tot acest timp cât îi salvasem sora și anihilasem angajații lui Antonio, acesta merse la mașina lui Thom și îl împușcă în umăr.
”Rămâi aici...” i-am spus serioasă Selenei și am alergat spre mașina lui Thom. ”Heyyy, cap de paie!” am strigat la Antonio, distrângându-i atenția și oprindu-l din a-i da un glonț fatal lui Thom. Am ridicat arma și l-am împușcat de multe ori în zona pieptului, până am fost sigură că nici el nu se va mai ridica de jos.

Când a văzut că nu mai e niciun inamic în picioare, Selena a fugit plângând la Thom.
”Rezistă, Thom!” îi ceru disperată.
Am pus pistolul la locul lui și am venit lângă el, punând presiune pe rana lui ca să opresc sângerarea.
”Sună la salvare” i-am spus Selenei și i-am aruncat telefonul meu.

Am stat cu presiune pe rana lui și am încercat să vorbesc cu Thom să îl fac să nu își piardă de tot cunoștiința până ajungea salvarea. Când au ajuns , ne-au să stăm deoparte pe mine și pe sora lui. Au plecat cu alarma pornită la salvare ca să ajungă repede la spital să-l bage în operație.
Eu am luat cheile de la mașina lui Thom și m-am urcat în ea, cu Selena în dreapta mea, gonind pe străzi în urma ambulanței ca să ajungem o dată cu ea.

Ajunse la spital în mod evident a trebuit să stăm în sala de așteptare și să așteptăm vești de la doctorul care îl opera pe Thom. Orele treceau și nimeni nu venea să ne anunțe absolut nimic...

Medicul venise la un moment dat la noi și ne spusese că operația este un succes, dar ar fi indicat să mai stea sub supraveghere. Ne-a condus în fața camerei unde era Thom.
Nici n-am apucat să intrăm înăuntru ca a ieșit el afară. M-am uitat pierdută în ochii lui clipe lungi, apoi când mi-am revenit din aceea transă, l-am luat în brațe și l-am strâns tare , închizând ochii.
”Am crezut că am să te pierd, m-ai băgat în sperieți..” i-am spus sinceră. Nici nu îmi dădusem seama când , într-un timp așa de scurt, ajunsesem să mă atașez pentru prima dată de cineva.
Am roșit ușor dându-mi seama că eram în public și lumea care trecea pe coridor ne privea ciudat. M-am retras și i-am privit pe Selene și Thom.
”Haideți să vă duc acasă. Aveți nevoie de un somn bun amândoi” în starea în care abia era, abia operat, nu aveam de gând să îl las pe Thom să conducă. Aveam să conduc eu mașina lui și să-i las acasă.
Cu toată nebunia asta cu răpirea și salvarea și uitasem că peste câteva zile urma nunta mea și a lui Tom. Și uitasem să îmi iau rochie , dar aveam să mă duc mâine la prima oră să mă ocup și de problema asta.
Ne-am urcat în mașină și i-am condus la apartamentul lor.
Înainte să iasă din mașină l-am prins pe Thom de mână, cu inima bubuindu-mi în piept.
”Thom.. să ai grijă” i-am spus mușcându-mi buza inferioară, apoi l-am lăsat să plece acasă împreună cu sora lui.