Era o zi de toamna, sfârșitul lui Octombrie. Merg printr-un portal la o prietena din Lumea Oamenilor. Mirosul plăcintelor de dovleac mă făcu să îmi fie pofta. Ca și zână eram avidă după dulciuri precum furnicile, albinele și fluturii.
Absorbita de aroma delicioasa al plăcintei de dovleac o cumpăr și o mănânc, uitând total că dovleacul conține o substanță naturală ce anulează orice poțiune magică.
Drept rezultat poțiunea care mă făcea de dimensiuni umane își pierdu efectul. Alta poțiune nu mai aveam la mine.
Asa că ajunsesem la casa prietenei mele in starea mea naturala, de înălțimea și talia unei Păpuși Barbie. Mai mult de atât, constat că portalul se închise brusc, lasandu-ma prinsa in lumea umană.