Dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață
Guest
Guest
Dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață Mon Nov 22, 2021 3:54 pm
Nașterea unui copil este o etapă foarte importantă din viața oricărui cuplu și este, de asemenea, punctul de plecare pentru multe schimbări și pentru noi obiceiuri, în întâmpinarea cărora este nevoie de răbdare, de bună dispoziție și de o programare corectă. Astfel că, de foarte multe ori părinții sunt copleșiți și au nevoie să primească niște sfaturi, să acumuleze niște informații, pentru a-și cunoaște mai bine copilul și pentru a-i dărui acestui nou membru al familiei, cel mai bun suport în noul său drum.
În ultimii zece ani, a existat un număr foarte mare de studii concentrate asupra modului în care bebelușii învață. Oamenii de știință au ajuns să dovedească acum ceea ce milioane de părinți au suspectat dintotdeauna: bebelușii sunt niște mașini fenomenale de învățat, iar acest proces de învățare debutează încă de la naștere.
Referitor la dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață, părinții trebuie să știe că este necesară monitorizarea etapelor de dezvoltare ale bebelușului, în funcție de cinci aspecte de bază:
Abilitățile motorii grosiere – Aceste abilități – statul în șezut sau mersul – presupun mișcarea mușchilor mari. Verificăm cât de bine își poate controla bebelușul capul. Copilul are tendința de a se rostogoli? Vrea să stea singur în funduleț? Încearcă să se târască sau să se ridice? Abilitățile motorii fine – Aceste abilități implică folosirea mușchilor mici ai mâinii. Bebelușul apucă obiecte și le duce la gură? Își folosește degetele individual pentru a prinde obiecte mai mici? Poate transfera obiecte dintr-o mână în alta? Abilitățile psihosociale – Acestea permit copilului să răspundă și să interacționeze cu mediul înconjurător. Bebelușul zâmbește? E fericit când relaționează cu dumneavoastră? Îi place să vă jucați de-a v-ați ascunselea? Este anxios în prezența străinilor? Abilitățile legate de dezvoltarea limbajului – Aceste abilități se referă la auz, înțelegere și folosirea limbajului. Micuțul întoarce capul atunci când aude voci sau sunete? Răspunde când îl strigați pe nume? Râde? Înțelege semnificația cuvântului ,,nu’’? Copilul dumneavoastră gângurește? Abilitățile cognitive – Sunt abilități care-i permit copilului să gândească, să analizeze, să rezolve probleme și să înțeleagă mediul înconjurător. Deci, bebelușul poate să ciocnească două cuburi? Pleacă în căutarea unei jucării pe care a văzut că ați ascuns-o? Urmărind aceste aspecte, fiecare părinte va deveni mai încrezător și mai interactiv, pentru că nimeni nu cunoaște copilul mai bine decât acesta.
Dar să începem cu perioada de nou-născut. Un nou-născut are multe acțiuni reflexe, care dispar pe măsură ce copilul crește.
Reflexele primitive sunt răspunsuri nervoase automate observate în principal la nou- născut. De exemplu, dacă atingem palma bebelușului cu un deget, acesta va apuca degetul așezat în mânuța sa și-l va elibera dacă mânuța îi va fi mângâiată în exterior. Aceasta este o reacție involuntară la stimularea prin atingere. Reflexul de apucare este întâlnit la copii cam până la vârsta de 4 luni.
Unele reflexe primitive sunt vitale pentru supraviețuire și sunt numite ,,adaptative’’. De exemplu, nou-născutul va întoarce automat capul și va deschide gura, dacă este atins cu un deget pe obraz, în apropierea guriței. Acesta se mai numește ,,reflexul punctelor cardinale’’ sau ,,reflexul buco-lingual de orientare’’, care-l ajută pe bebeluș să apuce sfârcul mamei când îi atinge obrazul. De asemenea, copilul va începe să sugă imediat, dacă un deget sau o suzetă i se pun în guriță, fiind capabil să și înghită în timp ce suge. Un bebeluș care-și suge degetul demonstrează că are reflexe de sucțiune și de înghițire. Acestea sunt reflexe primare, care facilitează hrănirea și devin esențiale pentru supraviețuire.
Un alt reflex important este ,,reflexul de mers automat’’ și arată dacă picioarele bebelușului funcționează corect. Copilul este ținut cu ambele mâini și aplecat spre o suprafață solidă. Presiunea exercitată pe tălpile picioarelor ar trebui să determine membrele inferioare să se întindă și să împingă în afară. Dacă picioarele sunt ținute lângă marginea unei mese, bebelușul își va îndoi piciorul pentru a se așeza. Dacă este aplecat înainte la un unghi de 10-20 grade, el va induce o mișcare asemănătoare mersului. Acest lucru este ușor de demonstrat la un bebeluș mai mic de 6 luni.
Cele mai importante etape ale dezvoltării psihomotorii în primul an de viață sunt:
La 1½ – 2 luni sugarul fixează un obiect cu privirea și îl poate chiar urmări; La 2 luni, ținut în brațe în poziție verticală, își poate menține capul drept; La 2½ luni zâmbește clar când cineva îi vorbește; La 3 luni, pus în decubit ventral (pe burtică), se sprijină pe brațe și își ridică – prin contractarea mușchilor cefei – capul; La 4 luni recunoaște persoanele apropiate lui, prinde și examinează obiecte mici; La 5 luni se întoarce din decubit dorsal (poziția culcat pe spate) pe față, apoi din decubit ventral (poziția culcat pe abdomen) pe spate. Atenție! Se poate rostogoli până la marginea patului și poate cădea! La 6 luni stă în șezut nerezemat; La 6½ luni începe să se târască; La 7 luni, dacă este ridicat de o persoană, stă în picioare ținându-se de marginea țarcului; La 8 luni se ridică singur în picioare, agățându-se de marginea țarcului; La 9 luni se deplasează cu pași laterali, ținându-se de marginea țarcului; La 10 luni pășește înainte, sprijinindu-se de cărucior sau fiind ținut de mână; La 1 an face primii pași singur, cu un mers șovăielnic, cu brațele ținute întinse în față, ca să-și poată păstra echilibrul, asigurându-și o bază largă de susținere. Tot acum rostește primele 3-4 cuvinte simple, bisilabice. Poate fi pus pe olița, dar deocamdata nu o va folosi mereu cu succes. Cel mai bun moment pentru a vă cunoaște copilul este momentul jocului, când nu îi este foame și când este bine dispus. Țineți-l în brațe, uitați-vă cu tandrețe în ochii săi, vorbiți-i și zâmbiți-i, lăsați-l să simtă cât de important este pentru dumneavoastră.
Când intră în a doua lună de viață, este atras de ascultarea zgomotelor. Țineți o jucărie muzicală sau un clopoțel, jucați-vă cu sunetul în fața ochilor copilului, lăsați-l să combine imaginea cu sunetul. Un mare interes în această etapă a vieții îl reprezintă lumina, în special luminile care clipesc, dar să nu fie intense și să îi irite ochii.
În luna a treia, veți observa că sugarul dumneavoastră devine mai autarhic la joc. Învață să se joace de unul singur, în principiu cu corpul propriu, pe care se bucură să-l descopere. Se joacă cu picioarele, cu mâinile, le lovește în aer (cu ritm sau fără, nu contează), le bagă în guriță. În această lună, puteți agăța de leagănul său jucării de culori intense, muzicale sau cu clopoței, astfel încât să le poată vedea când este culcat. Încetul cu încetul va reuși să prindă jucăriile care îi atrag atenția și va striga de bucurie pentru noua sa realizare.
În al doilea trimestru, atenția sa este atrasă de diverse lucruri, în principiu flexibile, de dimensiuni mici, pe care le poate ține de unul singur. Puteți începe prin a pune în țarcul său, un spațiu aranjat pentru joc. E bine să se joace întotdeauna sub supravegherea dumneavoastră. Tot în această perioadă, este indicat să începeți să îi citiți cărți pentru copii, al căror cuprins nu poate să îl înțeleagă, dar se bucură când privește paginile multicolore ale cărții și când vede expresia feței dumneavoastră în timp ce îi povestiți. Nu uitați că obiceiurile bune, cum este cititul, se cultivă în timp. În luna a cincea, își manifestă interesele pentru muzică și dans.Vă veți distra și veți face gimnastică amândoi dansând în ritmul muzicii pe care o preferă noul membru al familiei. Odată cu dezvoltarea capacităților sale motorii și a coordonării acestora, va începe să țină obiectele cu mai multă siguranță. Schimbați-i jucăriile când observați că nu îi atrag atenția. Puteți să i le dați înapoi peste câteva săptămâni, când poate va descoperi și alte elemente interesante la ele. Se bucură să arunce obiecte și așteaptă de la dumneavoastră să i le aduceți înapoi, ca să le arunce din nou.
În trimestrul al treilea – cuburile, cutiile și vasele, jucăriile cu roți, …. sunt compania ideală pentru copilul dumneavoastră. Lăsați-l să le exploreze și înarmați-vă cu răbdare, deoarece micuțului baterist îi place la nebunie să facă cât mai mult zgomot. Desenele și cărțile îl vor ajuta să învețe sunete și cuvinte, pe care treptat va începe să le folosească. Stați cu el pe covor (nu uitați de relația de egalitate) și citiți-i, arătându-i fotografiile cărților, nuanțând vocea dumneavoastră și repetând rar toate cuvintele. Jucați-vă cu el cât de mult puteți. Provocați-l să concureze cu dumneavoastră și să vă învingă.
Memoria copilului e mai ageră în al patrulea trimestru, când vă va cere să vă jucați jocul care i-a plăcut ieri sau va căuta obiectele la locul unde știe că sunt. Începe să-și formeze o imagine a lumii înconjurătoare și înțelege poziția sa în ea. Merge lejer în patru labe, și-a lărgit deja câmpul explorărilor. Îi plac mai ales lucrurile dumneavoastră, cum ar fi telefonul sau telecomanda. Sunetele continuă să fie o atracție și se bucură să le coreleze cu sursa de unde provin.
Mersul nu se produce dintr-o dată. De-a lungul întregului an, bebelușul a exersat și a încercat pe rând componentele mersului. Reflexul de mers este prezent încă de la naștere și persistă în primele luni. El include multe dintre abilitățile motorii ce vor reveni mai târziu la suprafață. Cum mobilitatea voluntară devine posibilă în a doua parte a primului an, reflexul de mers trece în plan secund.
În jurul vârstei de 5 luni, dacă încercați să ridicați bebelușul în șezut, cel mai adesea își va încorda tot corpul pentru a se ridica și va aborda un zâmbet larg, deoarece conștientizează plăcerea de a sta în picioare. Învață să își controleze mușchii corpului, ce îi va fi necesar când va începe să meargă.
După 6 – 7 luni, urmează târâtul pe burtă, mersul în patru labe, apoi statul în picioare și mersul, ținându-se de marginea țarcului sau de mobilă. Dar toate acestea vor fi luate în stăpânire pe rând.
Mersul ținându-se de marginea țarcului sau de mobilă pregătește picioarele copilului aflat în apropierea mersului independent, să se miște, astfel încât să-și mențină corpul în poziție verticală și să-și mențină echilibrul. În cele din urmă, când copilul se va simți curajos și va îndrăzni să își dea drumul la ambele mâini, se va împletici și va cădea. Dar va continua să încerce, ce tenacitate, până când va reuși să își reunească toate achizițiile senzoriale și motorii pentru a merge, fie și nesigur. Acest nou sentiment de control îi va străluci pe față. Merge, merge cu un zâmbet de satisfacție supremă. I-a reușit!
Maternitatea, ca și paternitatea, nu este o profesie care se evaluează cu un rezultat bun, satisfăcător sau mai puțin bun. Este un rol pe care îl învățați trăindu-l. Nu căutați reguli sau rețete magice! Relaxați-vă și aveți încredere în instinctul dumneavoastră! Succes!
Alyana
××VIP MEMBER.
❥ Army: : Muslim women
×Sex :
×Gold : 5714
×Silver : 15351
×Reputation : 3
❥×Enrolment Date : 2021-10-25
×Age : 29
×Location : Constanta
Re: Dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață Mon Nov 22, 2021 3:57 pm
Un articol foarte bun pentru viitoarele mamici. Sustin 100% ceea ce spune doamna pediatru.
Lavender makes me feel free and fly to unpaved shores.
Dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață
Today at 12:52 pm by 
❥ Army:
×Sex
×Gold
×Reputation 
×Age 
×Location 
