Sarcina si superstitiile: intre comic si ridico

Vorbe de duh...sau legende mostenite
Mi se pare ca este atat de greu deja, ca pe masura ce ne apropiem de termen, ne trezim dimineata, bineinteles daca am reusit sa dormim noaptea, si ne dam seama pe zi ce trece ca n-a fost doar un vis frumos, ca nu suntem balonate, sau doar mai grasute, ci intradevar avem o fiinta in pantece, care va iesi cat de curand si ne va cere toata atentia, dedicatia, rabdarea, iubirea si curajul nostru de MAMA. Deja MAMA e un cuvant pe care abia-l mai putem pronunta iar acest statut este, pe cat de nou si de neinchipuit, pe atat de maret si neimaginabil.

Toate ne facem planuri, cum va fii, cum ne vom descurca, cum vom iubi acel prunc, cum il vom educa, ce-i dam si ce nu, si cine stie, poate ca avem dreptate, chiar asa vom fi. Si iata ca trecem prin toate astea impreuna cu viitorii tatici, sau nu, sau cu familia, cu prietenii, si care mai de care ne dau forta, ne imping de la spate cu felicitari si incurajari, si sfaturi.

DA. Iata ca vin si sfaturile...Si vorbele de duh, din batrani sau doar legende mostenite, dezvoltate si cate unele redecorate. Iar noi ca niste mielusei, caci ne simtim ca niste mielusei, firavi, expusi si vulnerabili, ascultam cuminti, dam din cap si incercam sa luam notite mintal, sa le tinem minte pe toate si sa invatam in 9 luni cat n-am invatat in toata viata, despre acest mare subiect...sarcina si copilul.


Glumite ridicole si fraze mai putin voalate
Acum intrebarea mea este: de ce nu suntem crutate de toate aceste abuzuri psihice? De ce cineva care a trecut prin aceeasi situatie si stie cum se simte, de ce se repede totusi sa dea sfaturi si sa impuna reguli si superstitii, cand fiecare persoana este diferita? De ce ne calcam viitoarele colege de suferinta in picioare? Si iata de ce ma intreb acest lucru, pentru ca de cand am aflat ca sunt insarcinata, nu a fost om, persoana, de sex feminin sau masculin (si asta e trist, ca s-au atasat si ei in tot acest complot) sa nu-mi spuna ceva pe ton de sfat. "Esti insarcinata? Cine-i tatal?" O glumita ridicula facuta de fata cu sotul..."E fetita? Ce pacat...acum trebuie sa munciti iara"...Ridicol. "La ce doctor mergi?, Vezi sa nu mergi la ala, iti dau eu unul mai bun"..."Cate luni ai? Vai, deja te-ai ingrasat? sau Sa pui mana sa mananci, sa nu faci dieta!!!", " Vai o sa-ti iasa vergeturi, si o sa te faci cat tancul", sau "O sa-ti plezneasca varicele"...Fraze de genul, mai mult sau mai putin voalate, insotite cateodata de un indulcitor de genul "Ca asa am patit si eu" sau "Dar tu sa fi linistita ca este normal"...Adica, suntem insarcinate si deja sar toti si ataca.

Vasta "experienta" a sfatosilor
Se stie ca este o perioada dificila, cand toata lumea ni se schimba, corpul, hormonii ne joaca feste, suntem sensibile, nervoase, tematoare...si pare ca nimeni nu este dispus sa ne inteleaga si macar, sa ne lase in pace. Sa-mi zica cineva ca nu am dreptate, ca ai primit intr-o zi macar un astfel de "sfat" si nu te duci seara acasa si nu-ti trece prin cap....ma, poate are dreptate, si poate iei fraza respectiva si o dezvolti si te preocupi, "Doamne ca nu vreau sa ma fac cat tancul, Ce creme sa-mi cumpar sa nu ma umplu de vergeturi, vai imi vor cadea sanii, Aoleou, doctorul asta nu-i bun ce ma fac?" Normal, astia vorbesc, dar nu degeaba, ceva din experienta lor au impartasit, de ce sa nu mi se intample si mie ceea ce li s-a intamplat si lor, a tuturor impreuna, adica acelor o mie si unu de cunoscuti sfatosi, toate pe capul meu si in noua luni o sa fiu varza, iar dupa ce o sa nasc imi tai parul si o sa ma transform intr-o chivutza urata, dizgratioasa care o sa se multumeasca daca sotul ii mai ofera atentie, dar o sa am singurul lucru care va mai conta pentru mine, copilul meu, care o sa-mi stearga toata esenta mea ca persoana.


Privilegii de gravida: mit sau realitate?
Din toata tarasenia asta rezulta ca toti sprijina gravidele si tot ce fac o fac din bunatate, nu mai punem ca in cele 9 luni de sarcina nu ai avut parte de nici un privilegiu...la farmacie, nu numai ca am stat la coada, dar au venit si s-au bagat in fata, m-au impins cu caruciorul in supermarket ca sa intre in fata mea la casa, taxi-ul nu a vrut sa ma duca pe o cursa mai scurta, treaba mea daca mi s-a facut rau aproape de casa, vanzatoarea de la magazin a servit toti barbatii inaintea mea, chiar daca eu am fost prima la tejgheaua de 5 metrii unde nu scria "aici faceti coada"...Iar eu port copilul in pantece si mi-e din ce in ce mai greu sa ma misc, si chiar si cand ma misc, imi da suturi de mi se zguduie tot corpul, iar picioarele-mi sunt grele si din ce in ce mai umflate...poate avea dreptate sfatul ca o sa-mi plezneasca toate varicele. Iar vecina...ce scumpa vecina noastra, are o potaie care se porneste sa latre de 48 de ori pe zi in reprize de 30 de minute.

Dar am indraznit sa-i urlu "taci odata javra din gura" si a sarit cucoana ca un cavaler sa-si apere lighioana, si sa ma certe ca i-am jignit cainele. "pai tu fata, nu vezi ca-i animal?" Verde am vazut in fata, mai ales ca am auzit-o pe doamna vorbind cu o vecina si cum jigodia nu termina cu latratul, i-a soptit "Taci Tomy" la care cainele, s-a retras sfios in spatele casei...deci daca pe ea nu o deranjeaza cutu...de ce sa nu latre????

Am si eu dreptul la o sarcina in liniste....am si eu caine, dresat, nu latra a pustiu toata ziua. Va trebui sa ma mut ca sa-mi poata dormi copilul, mai ales ca lighioana incepe pe la 4 dimineata in dreptul ferestrei mele. Si acum ma intreb...sunt eu prea sensibila? Sunt hormonii de vina? Mi se intampla numai mie?


Vorbele "babelor"
Mai avem deasemenea de a face cu vorbele "babelor", am sa le numesc asa pentru ca sunt prea vechi si ma depasesc...Am auzit vorba asta de la 3 persoane diferite una de 65, una de 45 si una de 21 de ani, si m-am cutremurat..."daca te arde pe piept este din cauza parului bebelusului"...E prea mult!!!!!! Inchipuiti-va mamelor, micutii bebelusi cum scot ei capsorul prin stomac, plutind prin sucul gastric si falfaind parul spre esofag, numai asa de-ai naibii...La auzul acestora, la cea de 65, am tacut...la cea de 45 am balbait ceva, ca nu are legatura parul cu stomacul, iar la cea de 21 ...i-am inchis gura si am certat-o sa nu mai scoata asemenea prostii din gura. Desigur si eu, ipocrita, ar fi trebuit sa fie invers, a´mai batrana trebuia sa fie zgaltaita bine, caci pana la varsta aia trebuia sa-si dea seama ca bebelusii cresc in uter, nu inoata liber prin stomac. Alta porcarie mi s-a mai spus, asa de incurajare, "Sa tii tu minte de la mine, cat timp copilul e in burta, e bine, dupa ce iasa vin si problemele" O mare vorba de duh. Numai buna de pus pe rana, ca si celelalte de altfel, dar cu asta am pus capac, daca pana acum nu am disperat, acum a venit momentul...incearca sa dai timpul inapoi, pune-ti dop sa nu mai iasa copilul. Sa cerem sa se inventeze copii numai la purtator...

/Images/superstitie-2.jpg


"Reguli" dupa nastere
Ma intreb de ce nimeni nu mi-a spus cat e de frumos atunci cand copilul incepe sa mearga, sa vorbeasca, sa-ti spuna mama...chiar nu mai conteaza toate acveste lucruri. Nimeni nu e mandru de copilul lui? De ce se transmit asemenea mesaje? Mi s-a mai spus ca dupa ce nasc n-am voie sa ies din casa pana nu-mi da popa voie...WTFK??? Sau sa nu scot copilul pana la botez...WTFK??? Deci toate femeile panicate ca ai iesit afara cu copil nebotezat...Mama deja e disperata pentru ca-mi stie parerea, dar ea are intotdeauna planul de acoperire si o banuiesc ca o va racola pe vecina sa mearga sa plateasca "maslu" la biserica ca sa faca toate aceste lucruri prin delegatie. Ce sa-i fac? Treaba ei dar eu sa nu vad picior de popa in casa. Iar cea mai sinistra mi s-a parut cea cu menstruatia...ca n-are voie sa intre in casa noului nascut nici o femeie care menstrueaza. Am sa-l pun pe sot sa se asigure ca nu ne tzapeste nici o musafira pacatoasa!!!!


Vreau o nastere demna
Deci linistea mea vine scartaind, caci se apropie termenul si intru in panica datorita fricii. Mi-e frica de durere, mi-e frica de spital, mi-e frica pentru ca n-am incredere in sistemul medical in Romania, mi-e frica ca au sa ma lase sa mor in dureri cumplite si eu vreau o nastere demna, cu anestezie si bisturiu, si nu inteleg de ce in secolul XXI una nu poate decide, daca este si dispusa sa plateasca, cum sa treaca printr-o asa o situatie...Asta-i o alta tema pe care nu pot s-o dezbat decat dupa ce o s-o trec, deoarece ma frustreaza si ma rascoleste prea tare.

ce oameni creduli sunt cei care accepta superstitiile

Sent from Topic'it App