Politica

Conform constituției, Coreea de Nord este o republică socialistă, dar mulți o consideră o dictatură absolută de tip stalinist,unde Kim Ir-sen a înlocuit marxismul cu ideologia juche.

Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui rol conducător este ancorat în constituție. Există și două partide minore, aceste trei partide fiind unite în Frontul Democratic pentru Reunirea Patriei. Organul suprem de stat este parlamentul, a cărui membrii se aleg pe o perioadă de 5 ani. Parlamentul se întrunește în plen doar odată sau de două ori pe an, în restul timpului țara fiind condusă de prezidiul parlamentului. Președintele prezidiului, în momentul de față (2010) Kim Yong-nam, este teoretic conducătorul statului.

Mai există și Comitetul Național de Apărare (condus de Kim Jong-il), care se ocupă de politica externă și de forțele armate.

Funcțiile publice sunt ocupate, după cum scrie în constituție, conform centralismului democratic. La alegeri, candidații unici, toți susținuți de către partid, sunt de obicei aleși cu 100% din voturi, cu o participare la vot practic tot de 100%.

De la moartea lui Kim Ir-sen, postul de președinte de stat nu a mai fost ocupat, Kim Ir-sen fiind acum Președinte etern.

Văzută din Occident, Coreea de Nord este „cea mai pură formă de totalitarism pe care mintea umană a inventat-o vreodată. Statul este caracterizat de un cult al personalității cvasireligios, o politică oficială de o xenofobie feroce, și prezența unui sistem de lagăre de concentrare. Există raporturi credibile despre experimente chimice făcute pe prizonieri politici.”

Astfel, accesul necontrolat al presei străine este interzis, iar interacțiunea cetățenilor cu turiștii străini este strict controlată.[11] De asemenea, internetul este inaccesibil în aproape toată țara.