[img]
[/img]
Mâncărurile pentru regi se numeau sura 수라, iar o masă completă purta numele de surasang 수라상 (상 sang însemnând masă în coreeană). Totuși, sura nu este un cuvânt de origine coreeană, ci își are rădăcinile în limba mongolă, fiind introdus în perioada târzie a dinastiei Goryeo, când pe tron se afla ginerele regelui mongol. Surasang era servită de două ori pe zi: la ora zece dimineața și la ora cinci după-amiaza. O gustare ușoară era servită în jurul orei 2 după-amiază în loc de prânz, iar dimineața devreme era servit un bol de terci, numit chojoban.
Totuși, gusturile difereau de la rege la rege. Spre exemplu, regele Gojong, care a domnit între 1863-1907, nu servea nicio băutură alcoolică. În loc, acesta bea cidru și sikhye (punch din orez dulce) ca gustare ușoară înainte de a merge la culcare. În timpul iernii, acesta prefera seolleongtang (supă de vită) și tăițe calzi. Preferații săi erau tăițeii, însă, deoarece nu îi erau pe plac mâncărurile sărate sau picante, tăițeii reci pe care îi servea erau garnisiți cu felii de carne de vită fiartă pe deasupra, bucățele de pere și nuci de pin presărate. Perele nu erau feliate cu un cuțit ci mărunțite cu o lingură, iar tăițeii erau fierți în apa în care fusese preparat kimchiul care avea un conținut bogat de pere, ceea ce conferea acestora o aromă dulce și înviorătoare.
Împăratul Sunjong, fiul lui Gojong, care a domnit între 1907-1910, din cauza că nu avea dinți puternici și un stomac sănătos, rar avea poftă de mâncare. Acesta avea o predilecție spre mâncărurile ușor de mâncat și nesărate precum chadoljorigae (chiftele fierte) sau hwangbokkitang (supă cu bucăți mici de vită). Felul de kkakdugi (kimchi de ridichi) preferat de Sungjong era sukkakdugi, pregătit din ridichi fierte.
Membrii familiei regale nu împărțeau aceeași masă. Dacă două persoane luau masa împreună, primeau mese separate una lângă alta. În general, erau pregătite trei mese pentru fiecare persoană: wonban, sowanban și chaeksangban. La o masă standard pregătită pentru rege erau servite 12 feluri diferite de mâncare. Totuși, numărul bucatelor varia deseori, uneori fiind mai multe iar alte ori mai puține. În general, printre acestea se numărau două tipuri de orez gătit (orez simplu și orez cu fasole roșii), două tipuri de supă, trei tipuri de kimchi (kimchi din varză, kkakdugi și kimchi de apă), două tipuri de tocane (tocană din pastă de fasole și tocană de pește sărat), trei tipuri de jang [sosuri] (sos de soia, sos de soia asezonat și pastă de chili asezonată) și un fel de mâncare fiert. În principiu, ingredientele și metodele de gătit nu trebuiau să-și pună prea mult acentul asupra bucatelor pentru surasang, ci să fie într-o combinație armonică.
Cele 12 tipuri de bucate, servite pe farfurii mici, se împărțeau în 9 feluri de mâncăruri obișnuite (legume fierte, legume proaspete, pește sau orice alt tip de carne servite reci, mâncăruri fierte prin scăderea apei, legume murate, pește sau orice alt tip de carne uscat, pește sărat, legume prăjite și felii de carne de vită fiartă) și trei feluri speciale (ouă fierte, sashimi și friptură de pește sau de orice alt tip de carne).
Informațiile despre tipurile de surasang au fost transmise oral de servitorii și descendenții regali ai perioadei târzii a dinastiei Joseon, prin urmare, ar putea să nu fie reprezentative pentru întreaga perioadă a Joseonului. Literatura despre mâncărurile servite la curtea regală e destul de rară, spre deosebire de cea care descrie mâncărurile de la banchetele regale. Singura carte care detaliază mâncarea obișnuită a curții regale e Wonhangeulmyojeonggriuigwe din 1795. Conform acesteia, existau uneori mese în care se preparau doar șapte sau zece feluri de mâncare.
Înțelesul ascuns al surasang[img]
[/img]
Pregătirea unei astfel de mese somptuoase doar pentru o singură persoană poate părea absurdă și inutilă; totuși, exista un înțeles ascuns în spatele pregătirii unei surasang. Oamenii trebuiau să cultive grânele, să prindă peștii, să vâneze animale și să-i prezinte regelui doar mâncărurile de cea mai bună calitate adecvate sezonului.
Mâncarea prezentată reflecta nu numai trudnicia oamenilor dar și condițiile de trai din acele vremuri. Prin urmare, când aceste mâncăruri erau gătite și prezentate regelui, el putea să înțeleagă în mare parte dacă oamenii o duceau bine sau aveau greutăți ori dacă țara trecea prin perioade de secetă sau prin ierni geroase etc.
Sursa: KKC Romania
Today at 8:51 am by 
×Sex
×Gold
×Silver
×Reputation 
×Age 
×Location 
×Mood 
" />
[/img]
