My one-shots

My one-shots Tue Dec 20, 2022 5:04 pm

Nu am găsit o categorie pentru one shot, așa că am postat aici. Sper că e în regulă.
Voi pune aici creații de ale mele care au o singură parte.

Voi începe cu una pe care am scris-o acum mai mult timp

Loosing my mind

Isi ridica privirea spre cerul la fel de alb ca si fulgii care cad din el si lasa acele mici puncte sa i se topeasca pe fata palida. Un mic zambet ii apare pe buzele parca lipsite de culoare si isi da drumul in zapada. Timpul s-a oprit si acum este in paradis, nu mai are nevoie de nimic. Linistea este drogul sau si simte cum fulgii il imbratiseaza, totul este atat de bine.
Aude leaganul din apropiere cum scartaie...inseamna ca nu mai este singur. Deschise usor ochii ridicandu-se in sezut si uitandu-se atent, curios, pe furis ca un copil mic care face ceva rau, la fata care se da in leagan. Fara sa-si dea seama o priveste cu adevarat insistent.
- Nu e frumos sa te holbezi, stii...murmura ea amuzata, sarind din leagan si ajungand la doar cativa pasi de el. Saltul pe care il facuse fusese destul de urias si aterizase perfect in picioare precum o pisica.
- Wow... fu tot ce murmura blondul mariind ochii sai de un albastru hipnotizant.
Fata chicoti delicat, ducandu-si o mana la gura. El o studie devenind usor intrigat de tinuta acesteia...desi afara era ger purta doar un pulover care nu era pe gat, niste pantaloni scurt, strampi si ghete.
- Nu iti este frig? o intreba pe vocea sa firava, ridicandu-se in picioare si scuturandu-se de zapada.
- Cred ca a trecut mult timp de cand nu mai simt frigul, zambi ea slab.
- Cum adica? se incrunta acesta.
- Nu conteaza, clatina ea din cap. Eu sunt Eli...adauga uitandu-se in ochii baiatului.
- Oskar, murmura si el surazand, intinzandu-si mana prieteneste spre ea. Fata se feri dandu-se cativa pasi in spate. Nu-ti fac nimic...isi retrage mana, ducand-o dupa cap.
- Stiu, dar...ar fi mai bine sa nu ma atingi, ingana Eli departandu-se si mai mult.
- Bine, n-o s-o fac! Dar... nu pleca.
- De ce ai vrea sa raman? Nu stii nimic despre mine, as putea fi...cineva rau.
- Esti doar o fata, un copil...ca si mine.
- Ca si tine...repeta ea si imediat ii aparu pe chip un zambet.

O liniste apasatoare se lasa peste cei doi, Eli avand inca acel zambet pe buze pe care Oskar nu se putea abtine sa nu-l admire.
- Si totusi suntem atat de diferiti! rupse tanara intr-un final, intorcandu-se inapoi in leagan.
Oskar isi scutura capul si se aseza pe leaganul de langa, incercand sa nu se mai holbeze la ea. Baga o mana in buzunarul gecii sale groase scotand un cub rubic. Eli imediat il privi tare curioasa.
- Vrei sa incerci? intinde blondul cubul spre ea.
- Da, dar...trebuie sa-mi explici, zambeste tanara la fel de frumos ca mai devreme.
- Trebuie pe toate partile sa ajunga sa fie aceeasi culoare. Il rotesti...pana reusesti. Desi, ofta acesta, eu nu am reusit vreodata!
Eli chicoti luand cubul cu grija, insa chiar si asa atinse degetele lui Oskar, acesta simtindu-i raceala pielii, insa necometand nimic.
- Cati ani ai? o intreba el deodata, nereusind sa se mai abtina sa n-o priveasca.
- Aproximativ 12, raspunse, ridicand usor din umeri.
- Cum adica aproximativ? isi uneste el sprancenele neintelegand.
- Am 12 ani de ceva vreme, evita ea sa-l priveasca. Dar tu?
- Eu am 12 ani, 2 luni si 6 zile, raspunse el cu exactitate, inca intrigat de raspunsul ei - el stiindu-si cu exactitate varsta.
- Oskar? il intreaba pe o voce firava, care se stinse o data cu bataia unei rafale de vant.
- Da?
- Ai sa fii prietenul meu de acum incolo?
- Bineinteles. Mereu, ii promise acesta.
- Mereu...repeta acelasi zambet aparandu-i pe buze.

❥×Enrolment Date : 2015-12-17

Foarte frumos acest one-shot. ^^ Îmi place tare mult modul în care scrii.

My one-shots ET2OXHR

— Aşteptăm cu toţii sfârşitul lumii, zise el. Fie că e o cometă sau altceva. Cu toţii avem propria noastră apocalipsă. Unii o duc cu ei. Alţii o evită. Majoritatea ne temem de ea, îi arătăm respect. Tu nu. Tu nu ai putut avea respect niciodată pentru nimic. Şi nu îţi e frică de mica ta apocalipsă.
My one-shots Tumblr_mu52x8mJtk1qgjo5ao4_250

My one-shots Tumblr_mu52x8mJtk1qgjo5ao4_250

My one-shots Tumblr_mu52x8mJtk1qgjo5ao3_250

Re: My one-shots Tue Dec 27, 2022 2:04 pm

Apostate

Intr-o camera uzata, rece, zace un trup fara vlaga, agatat cu ultimeleputeri de marginile zdrenturoase ale patului. Nu i se distinge prea bine silueta din cauza obscuritatii si a robei cu gluga pe care o poarta. Un murmur paraseste buzele uscate ale acestei fiinte incercare. Sclipirea din ochii ei e singurul lucru care arata ca inca traieste. Incearca sa se ridice, dar cade la loc in balta de sange. Inca simte pe spate biciurile care ii provocau usturime, simte durerea si-si aduce aminte de tipetele ramase in gat. Se considera totusi o invingatoare, o nevinovata. Peretii negriciosi, plini de mucegai, ii dadeau impresia ca se apropie de ea pentru a o strange intre ei. Halucina, dar era constienta de asta. Vocile din capul ei se zguduiau puternic, provocau ecou si confunzie, dar nu se dadea sub niciun chip batuta.
Un fir de sange se scurge pe pielea alba ca laptele scoasa la iveala de sub maneca. Un ras care nu-i apartine ii zgarie timpanele... un monstru o ridica fortat.
“Misca, pagano! ”
O impinge afara din temnita cu bratele lui puternice. Ea simte cum totul se invarte in jur, recunoaste printre imagini difuze cateva chipuri, iar picioarele abia o mai sustin. Fiecare pas pare a fi pe o carare de spini, dar nu vrea sa-si arate durerea. Ajunge in fata multimii manioase, care o blesteama, o scuipa si arunca cu pietre.
Mainile pline de rani sunt pline de lanturi, chiar si gatul ei subtire e intemnitat de parca in stare in care se afla ar putea face un rau. Acelasi monstru ii rupe roba, iar ea ramane in niste haine subtiri, vechi si murdare, in bataia vantului nemilos.
“Cum va place? ” intreaba un om imbracat in straie regesti, aratand catre vanataile si raniile femeii.
Multimea urla revoltata, toti ii doresc moartea, toti o reneaga. Regele se aseaza bolborosind ceva ca pentru sine, iar in cateva momente ii este adus un pahar cu vin.
“ Sa-i dam cuvantul si vinovatei... asta daca prea bine voieste sa ne onoreze cu ale ei cuvinte!”
Cu un singur gest, ii arata pe toti cu degetul. Toti se inspaimanta de privirea ei sticloasa.
“ O poseda Diavolul!” se aude un strigat din multime.
Femeia rade, se aseaza jos cu degetele impleticite in poala. Amintirile i se derulau alb negru ca un film prost, de care se saturase. Ajutase toti bolnavii la greu, vindecase corpuri, dar si suflete. Fusese inteleapta, iubitoare, nu avusese familie, dar isi iubire poporul ca pe una. Apoi toti ii intorsesera spatele, pentru ca era altfel, pentru ca avea puteri pe care oamenii obisnuiti nu le intelegeau, iar noi ne temem de lucrurile pe care nu le intelegem. Era acuzata pentru ca exista...
“Ma acuzati fara motiv, iar undeva in adancul mintii voastre ratacite stiti prea bine ca eu sunt singura care poate oprii suferinta, spaima, durerea... ”
“ Vrajitoare blestemata, tu doar aduci ghinion si rele!”
“ Crezi? Nu erai de aceeasi parere cand ai venit la mine sa-mi cer sa-l farmec pe barbatul tau... voiai sa ajunga in mrejele tale, sa-l stapanesti ca pe un sclav. Dar acum, probabil, ai uitat si nu mai ai nevoie de serviciile pe care pot sa le ofer.”
Obrajii palizi ai tarancii se imbujoreaza imediat, se scuza in fel si chip sotului care o plezneste fara mila.
“Voi toti ati venit la mine! Voi toti dati vine pe unica salvare. ”
Strigate, revolta, multimea infuriata mai tare. Regele ii acopera cu jocea lui groasa. Vrajitoarea incepe sa cante un cantecel ce-l intelege doar ea, starnind curiozitatea tururor.
“Poza mea din rama pe mormant va va bantui si speria, chiar si cand nu voi mai fi in viata! ”
Stia ca doar isi amana soarta cruda, dar nu ii era friica. Un glont si un val rosu, zgomote, galagie tulburatoare, urmate de o lumina alba, pura, ce-i aminteste de viata ei lipsita de pacate. Incearca sa imbratiseze cu bratele ei slabite aceea caldura mistica, si se pierde intr-un dans ce duce spre cer. Prinde aripi si zboara cat mai departe de cei care au renegat-o. In sfarsit avea parte de ceea ce isi dorise tot timpul – linistea, exterioara cat si interioara care ii facea sufletul sa salte. Inhala usor un aer proaspat, nerecunoscut, lasandu-se purtata de valuri si nori, catre antonimul prapastiei.

❥×Enrolment Date : 2014-12-16

Ce misto scrii!!!
Adooooooooooooor

My one-shots 4867787c19722b4f7176871d8244878e