Liniștea mormântului este unul dintre primele romane scrise de către autorul islandez Arnaldur Indridason și are ca subiect principal descoperirea unor oase care par a fi umane. Descoperirea acestora o face un copilaș care găsește osul și începe să-l molfăie, iar un student la medicină recunoaște osul uman și astfel se ajunge la înștiințarea poliției și la deschiderea unei anchete pentru a se ști dacă este sau nu o crimă veche, însă în anchetă se cere ajutorul și unor arheologi de succes și se descoperă că oasele respective pot fi mult mai vechi decât par, astfel detectivii noștri sunt nevoiți să înceapă o anchetă foarte veche, în timp ce personajul nostru principal este nevoit să se lupte în continuare cu fantomele trecutului și pornește prin urmare pe urmele fiicei sale care este dată dispărută de câteva zile. Descoperă foarte multe lucruri mai mult sau mai puțin comune, însă știe că fiica lui are obiceiul să se arunce în brațele păcatelor și încearcă să o găsească până în pânzele albe cu speranța că o va găsi vie.
Prin urmare, această carte pune cap la cap două povești oarecum asemănătoare și totuși diferite și ne transmite fiecare sentiment în parte al personajelor principale din amândouă poveștile. Povestea principală având legătură despre oasele găsite, prezentându-ne o familie care trebuia de mult timp să se dezbine, în așa fel încât să nu se ajungă la crima de bază a romanului.
Vom face cunoștință cu o Islandă nouă și vom simți pe propria piele toate sentimentele și trăirile personajelor, astfel încât autorul va reuși să ne smulgă cel puțin o lacrimă din ochi și vom adora cât mai multe pasaje din carte, rămânând în cap cu citate mai ales de la a doua poveste ce este reprezentată de către tatăl și fiica ce sunt nevoiți să sape adânc în trecutul lor mai mult sau mai puțin murdar, cu dorința de a-și șterge încetul cu încetul greșelile pe care le-au comis atât ei, cât și familia și persoanele apropiate ale acestora.
Recomand această carte cu mare drag atât cititorilor înrăiți după romanele polițiste, cât și cititorilor avansați și începători.
— Aşteptăm cu toţii sfârşitul lumii, zise el. Fie că e o cometă sau altceva. Cu toţii avem propria noastră apocalipsă. Unii o duc cu ei. Alţii o evită. Majoritatea ne temem de ea, îi arătăm respect. Tu nu. Tu nu ai putut avea respect niciodată pentru nimic. Şi nu îţi e frică de mica ta apocalipsă.