Diferenta intre sirenele (sirens) si sirenele (mermaids)

Undeva de-a lungul drumului literar și mitologic, sirenele (mermaids) și sirenele (sirens) s-au confundat într-o singură creatură: o jumătate de femeie, o jumătate de pește creatură cunoscută pentru frumoasa ei voce cântătoare. Inițial, era doar sirena (mermaid) care era o creatură pe jumătate umană, pe jumătate de pește, iar o voce cântătoare nu era menționată în miturile timpurii. Sirenele erau cântăreții și erau de fapt creaturi cu jumătate de femeie, cu jumătate de pasăre.

Diferența dintre sirene și sirene
În lumea culturii pop de astăzi, mermaids și sirens sunt adesea înfățișate ca același personaj. Sunt inevitabil o femeie frumoasă de la talie în sus și un pește de la talie în jos și se remarcă pentru vocile lor încântătoare de cântare.

Totuși, inițial, aceste două creaturi au fost două mituri complet separate.

Mermaids au intrat în mituri și folclor încă de la prima apariție în poveștile antice babiloniene. Era, zeul peștilor, era jumătate om și jumătate pește; după aceea, a fost zeul grec Triton. De fapt, grecii au fost cei care ne-au dat primele descrieri ale sirenelor. S-a spus că exemplarele vii au fost examinate de scriitori precum Pausanias în secolul al II-lea și au fost descriși ca având solzi care acoperă întreg corpul lor, branhii, gură asemănătoare cu peștele și coada solzoasă precum cea a unui delfin.

Nereizii mitologiei grecești au dat naștere la poveștile sirenelor (mermaids) care erau atât de populare în mitologia marinarilor de mai târziu. Aceste nimfe de mare au primit caracteristicile asociate în mod tradițional cu mermaids, jumătate frumoasă femeie, jumătate de pește. Aceste creaturi fermecătoare erau bine cunoscute pentru a se amesteca cu oamenii și pentru a purta copii. Eroul grec Ahile s-a născut dintr-o sirenă (mermaid), iar unele familii grecești de astăzi mai reclamă sânge de sirenă (mermaid) în descendența lor. Nereidele au fost găsite oriunde a fost apă, inclusiv izvoare și puțuri. În timp ce sirenele au fost mereu fermecătoare, a fost mai mult aspectul lor decât vocea lor cântătoare.

Sirenele erau cunoscute pentru vocile lor cântătoare, presupuse de o asemenea frumusețe, încât marinarii ar uita ce făceau și pur și simplu se opreau să asculte. Navele s-ar prăbuși pe stâncile din jurul insulei sirenelor, ucigându-i pe cei care au căzut pradă cântecului lor.

Sirenele nu au fost niciodată creaturi cu jumătate de femeie și pe jumătate de pește. Inițial, erau doar trei sirene și au pornit ca femei umane muritoare, care erau servitoarele lui Persefone, fiica zeiței Demeter. Când Persefone a fost răpit de Hades, Demeter le-a înzestrat celor trei fete cu cadavrele păsărilor, astfel încât acestea să poată ajuta la căutarea fetei pierdute. Când nu au reușit să o găsească, în cele din urmă au renunțat și au plecat să locuiască pe insula Anthemoessa, blestemați de Demeter (care era supărat de abandonarea căutării) să rămână sub forma lor de jumătate de pasăre.

Sirenele au fost blestemate în continuare atunci când au intrat într-o competiție de cântare cu muzele și au pierdut concursul, precum și aripile și multe din pene.

În cele din urmă, sirenele au murit odată cu împlinirea unei profeții care ar trebui ca oricine să poată rezista cântecului său, sirenele vor pieri. Și au făcut-o; când Odiseu i-a blocat pe urechi pe oamenii lui, apoi s-a legat de catargul navei sale, ca să poată asculta, dar să nu se amestece, sirenele s-au aruncat în mare și au murit când a trecut.

Sirenele sirens și sirenele mermaid au fost confundate de mult timp, cu mult înainte ca Piers Anthony și CS Lewis să le atribuie sirenelor (mermaids) vocea lor cântătoare. „La Male Regle”, de Thomas Hoccleve, scris în secolul al XV-lea, se referă în mod clar la sirenele (mermaid) care ademenesc marinarii la moarte cu cântecul lor. În mod ciudat, această topire a celor două creaturi a persistat de-a lungul secolelor; conform jurnalelor și înregistrărilor marinarilor care datează din anii 1600, sirenele erau foarte, foarte reale. Deși în mod evident depanat, mitul sirenei a continuat, unele observații fiind raportate si in 2009.

Sursa:

https://knowledgenuts.com/2014/02/05/the-difference-between-mermaids-and-sirens/

Ceea ce ma intereseaza pe mine sunt 2 aspecte.

1. Exista o diferenta (sirens erau sirene jumate pasari cu o voce cantatoare exceptonala) care mai tarziu a fost atribuita sirenelor mermaids care erau pe jumate delfini)

2. Ma intereaza de ce daca sirenele mermaid jumate delfini au fost studiate in antichitate, nu au fost certificate ca fiinte reale?  

Mermaids au intrat în mituri și folclor încă de la prima apariție în poveștile antice babiloniene. Era, zeul peștilor, era jumătate om și jumătate pește; după aceea, a fost zeul grec Triton. De fapt, grecii au fost cei care ne-au dat primele descrieri ale sirenelor. S-a spus că exemplarele vii au fost examinate de scriitori precum Pausanias în secolul al II-lea și au fost descriși ca având solzi care acoperă întreg corpul lor, branhii, gură asemănătoare cu peștele și coada solzoasă precum cea a unui delfin.

Deci daca au existat sirene studiate de oameni in antichitate, de ce nu sunt certificate ca fiinte reale?

Oare asta inseamna ca animale care noi le consideram acum specii pe cale de disparitie (aduse asa din cauza omului), in viitor, stra-stra-stra-nepotii nostri le vor considera doar niste mituri?