Cum se face educația la alții? Modelul spartan aplicat de japonezi

De la 3 ani, copiii din Japonia merg neînsoţiţi la grădiniţă. Iar de la 4 ani circulă singuri cu metroul. În Ţara Soarelui Răsare, micuţii sunt învăţaţi să fie modeşti şi politicoşi aşa că niciodată nu veţi vedea un copil care face nazuri.
Deşi trăiesc în una dintre cele mai tehnologizate ţări din lume, japonezii îşi cresc copiii după principii si valori vechi de sute de ani. Aceştia sunt educaţi să fie liniștiţi, modeşti şi politicoşi, astfel încât să nu îi deranjeze niciodată pe cei din jur. O altă valoare care le este insuflată copiilor de mici este respectul: respect pentru cel de lângă tine, respect pentru locul în care trăiesc şi respect pentru societate. De unde a pornit însă totul?

„Japonezii au crezut întotdeauna că trăiesc ca într-un sat. Fiind o insulă şi neavând unde să se ducă, ăsta a fost principiul lor, că nu au unde să se ducă mai departe de această insulă, şi că trebuie să trăiască unii cu ceilalţi. Şi atunci este foarte important să nu se deranjeze unii pe ceilalţi. Iar în momentul în care tu arunci ceva pe jos sau vorbeşti un pic mai tare sau jigneşti pe cineva, în momentul respectiv l-ai supărat pe celălalt, toată comunitatea va şti şi el nu se va mai simţi bine în această comunitate”, explică Alexandra Jidiuc, specialist în cultura niponă.

Deşi sunt cunoscute pentru blândeţea şi armonia cu care îşi cresc copiii, mamele japoneze încearcă să îi responsabilizeze de la cele mai mici vârste. De exemplu, ele îşi poartă bebeluşii în slinguri peste tot, tocmai pentru a-i obişnui de mici cu toate activităţile.

Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. Încă de la şcoală şi până când termină liceul, elevii se ocupă exclusiv de curaţenie.

În Japonia există personal special care să se ocupe de curăţenie DOAR în aeroporturi, acolo unde este un flux mare de turişti străini, şi în marile corporaţii. În rest, în toate institutiile publice, funcţionarii se ocupă de această activitate.

„Noi facem curăţenie la şcoală! După prânz, cu cârpa, ştergem tot de pe podea şi facem curăţenie şi la toaletă”, spune Chinatshu Kawamoto, profesoară de limba japoneză, aflată în România.

„În şcolile japoneze nu există femeie de serviciu. Este iarăşi un element care pe mine m-a surprins în condiţiile în care la noi copilul nici măcar tabla nu o şterge, pe principiul că trebuie ştearsă de doamna învăţătoare”, spune Alexandra Jidiuc.

„Mamele japoneze îi ajuta pe copii, dar mai mult îi încurajează: Hai! Tu poţi să faci singur! Dar părinţii români ajută copilul imediat, îi şi îmbracă”, a constatat Chinatshu Kawamoto.

Chiar dacă pentru europeni poate părea exagerat, mamele îşi lasă copiii să meargă singuri la grădiniţă, încă de la vârsta de 3 ani. În prima zi îi conduc să le arate drumul, în a doua zi doar îl urmăresc şi din ziua a treia cei mici sunt pe cont propiriu.

În schimb, „părinţii români iau ghiozdanul copilului şi îl cară ei, la noi copiii au responsabilitatea ghiozdanului lor”, spune Chinatshu Kawatomo.

Rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil. De aceea, nu va fi o surpriză pentru nimeni să vadă un copil de 4-5 ani care merge singur cu metroul. Mai mult, în Japonia, niciun părinte nu îşi duce copilul la şcoală cu maşina.

„Nu sună nimeni la Protecţia copilului şi surpriza este că aceşti copii nu au nici telefoane mobile la ei. Folosesc telefoanele publice şi este considerat un proces de responzabilizare a copilului de mic, pentru că mama japoneză spune că Dacă eu nu îmi învăţ copilul ca la 6 ani să meargă cu metroul, când va învăţa acest lucru?", explică Alexandra Jidiuc.

În cultura niponă EDUCAŢIA este pe primul plan. Preţul unei case, de exemplu, este dat de reputaţia şcolii din zona respectivă. Şi dacă până la 3 ani părinţii răspund pentru faptele copilului, când intră la şcoală autoritatea este încredinţată EXCLUSIV profesorului.

Deşi elevii au un program de şcoală normal, după orele de curs fiecare elev participă la cluburi și merge la bibiotecă.

„Studiază foarte mult în afara casei, pentru că sunt spaţii special dedicate studiului. O să îi vedeţi că sunt mereu cu cartea după ei, toţi copiii japonezi au o carte mai ales în metrou şi permanent citesc”, povestește Alexandra Jidiuc, specialistă în cultura japoneză.

În Japonia nu veţi vedea niciodată copii înfofoliţi. La 10 grade puştii poartă tricouri cu mânecă scurtă. De asemenea, în Ţara Soarelui Răsare nu există teama de.... curent.

„Copiii japonezi, chiar dacă afară e frig, se îmbracă în tricou cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi şi se joacă afară, de aceea sunt foarte rezistenţi”, spune Chinatshu Kawatomo.

„În metroul japonez există aer condiţionat, era extrem de rece după părerea mea, iar eu şi soţul meu eram destul de infofoliţi şi am văzut un copil care avea maxim o lună, era nou-născut şi era fără ciorapi în picioare, într-un body şi atât. Nu era învelit cu păturica şi nu părea să fie nesănătos”, a povestit Alexandra Jidiuc.

„Când eram copil, în şcoala generală, ne obligau să alergăm cu picioarele goale afară. Şi alergam, profesorii puneau muzică...vouă românilor nu vă place curentul, dar pentru mine nu e nimic”, arată profesoara de limba japoneză Chinatshu Kawatomo.

Mamele japoneze ţin foarte mult ca cei mici să aibă o alimentaţie sănătoasă. Pe lângă orez şi peşte, din alimentaţia niciunui copil nu lipsesc fructele şi legumele.

Sunt cunoscute la nivel internaţional BENTO-urile - acele cuţiute ale lor de mâncare în care mamele japoneze decorează orezul cu tot felul de feţe draguţe, tocmai pentru a îi determina pe copii să mănânce şi legume.

Copiii japonezi nu fac mofturi nici la masă. Explicaţia...

„În cultura japoneză se spune că există un spirit în orice. Şi în momentul în care nu mănânci tot sau nu te comporţi frumos la masă, arunci mâncarea sau scaunul de la masă, se spune că superi spiritul respectiv: al scaunului, al mâncării, al mediului înconjurător şi atunci, dacă tu superi spiritul şi el se va supăra pe tine şi se va întâmpla ceva negativ pentru tine”, precizează Alexandra Jidiuc.

În Ţara Soarelui Rasare, nu veţi întâlni nicodată un copil care să facă o criză de isterie în magazin, pentru că nu i se cumpară jucării... Nu veţi întâlni tineri care să fie zgomotoşi pe stradă, să ţipe sau să jignească pe cineva.

De asemenea, ei consideră că este nepoliticos să te uiţi la străini, aşa că toţi se concentrează pe ce au de făcut şi nu se uită la persoanele din jur. Este motivul pentru care majoritatea copiilor sunt timizi şi ruşinoşi.

„Când lucram la o gradiniţă japoneză, colega mea româncă îi întreba mereu pe români: ce părere ai? În Japonia mai puţin spunem ce opinie avem. Doar ascultăm profesorul...”, spune Chinatshu Kawatomo.

În societatea niponă există un cult al mamei, dar şi al profesorului, tocmai pentru că ei pregătesc copiii pentru viaţă şi societate. Mentalitatea japoneză este că fără EDUCAŢIE şi fără o SOCIETATE EDUCATĂ, nu există nici viitor!

mi se pare prea spartan
poate in scolile din Romania ar fi bun, asa ar stii noua generatie ce inseamna respect si bun simt

Sunt de acord cu tine.

acuma vezi toate copilele de 11 ani fumand si machiate  de zici ca au 18 ani
sa nu mai zicem de bietii profesori care nu au nici un drept in fata elevului

Mda, e nasol la noi. Comparativ cu japonezii suntem cu 1000 de ani in urma.

alooo!
sa nu uitam de Korea de Nord

Mda aia sunt si mai nasol ca noi. Noi am scapat de comunism dar ei nu vor scapa prea curand fiindca americanii nu au vre-un interes in zona, ei avand interes la Coreea de Sud.

nimeni nu s-ar inhaita cu un asemenea dictator
pana si Hitler si Stalin s-ar da vatuti in fata lui Kim Jong-Un

Dar ma intreb eu, oare cu adevarat Kin Jong Un conduce sau conduce regimul? Seful armatei Nord Coreene, seful securitatii? Iar el Kim, e doar papusa lui?

Si iti spun de ce cred asta. Fiindca nici un om intreg la cap si cu gandirea libera nu si-ar ucide o ruda. Iar el Kim si-a ucis un unchi. Probabil a fost constrans cumva. Dar normal ca presa nu vorbeste de asta. Nu da amanunte, e cenzurata. Atat aia din Coreea cat si asta occidentala e cumva constransa sa nu dea asemenea banuieli.

apai el e cel care conduce statu si armata
daca scapa de comunism, oamenii aia o sa dea o petrecere

Da dar nu cred ca vor scapa de comunism. Apoi asa se crede peste tot, in mod normal intr-o tara normala Presedintele conduce armata dar in comunism am impresia ca desi aparent presedintele conduce armata, de fapt armata il conduce pe el.

ceea ce face el mi se pare cruzime
pana si la tv mai mult de 2 ore nu au voie, ca pe urma se inchid toate posturile de radio si tv

Asta facea Ceausescu. Nu stiu daca si Kim face la fel cu tv-ul. Stiu ca e un singur post postul national care face propaganda comunista dar nu stiu cate ore pe zi emite.

am vazut anu trecut un reportaj desre Korea de Nord
si am ramas socata la cat de crud e dictatorul

Mda e adevarat ca e cam crud asa se vede dar nu pot sa ma gandesc daca nu cumva e cineva in spatele lui care ii dicteaza sa fie crud. Mai ales ca el e prea tanar sa stie cum functioneaza comunismul. Si apoi sunt similitudini intre comunismul care a fost la noi si e e la ei dar la ei e mult mai exagerat. Dar cred ca ar trebui sa impartim topicul ca deja am deviat la off topic, si sa punem discutia asta despre Coreea de Nord la locul ei, la Coreea de Nord.

putem reveni la Japonia
luam avionu din Korea de Nord si aterizam direct la Tokyo

Buna gluma

Imi place ca esti asa amuzanta.

de la general am invatat poante de genu

Super

poti sa-ti notezi replicile in carnetel

Eh cred ca pot retine poantele astea si fara sa le notez.

nu uita de Memoplus

Stiu la ce te referi. Dar nu am luat niciodata. Si totusi am trecut BAC-ul cu 8.10 si admiterea la facultate cu 8.60 iar facultatea terminata cu 9 la licenta

eu luam ca nu faceam fata la materialu ala

In opinia mea, nu am luat d frica ca in loc sa ma ajute, sa ma incurce mai tare. Nu as lua ceva ce actioneaza la nivelul creierului.

pe mine m-a ajutat

De ce faceti off topic atat de mare? De ce nu discutati mai in detaliu despre Coreea de Nord la Coreea de Nord si despre rezultate la bac la Talking? Cred ca din tot topicul asta, doar vreo 2-3 posturi au fost despre articolul postat de George. De ce nu ne straduim putin sa tinem forumul mai organizat si sa nu postam chestii la intamplare in topicuri la intamplare?


George, iar ai postat tot articolul intr-un singur post. Te-am rugat si la topicul celalalt sa injumatatesti articolul.
Sunt foarte multe informatii si e mult mai usor de discutat daca le luam pe rand, adica acum postezi jumatate de articol, comentam putin, apoi postezi cealalta jumatate de articol. Nimanui nu ii place sa vada postzilla, pe mine ma face sa oftez in minte si nu am niciun chef sa citesc. E ca si cum vreau sa beau apa, si vine peste mine un tsunami.

Acum sa comentez articolul si pentru ca l-ai facut pe tot dintr-un singur post, si postul meu o sa fie lung si nu stiu cine o sa il citeasca in totalitate si cu atentie.

In primul rand, pe profa aia o cheama Chinatsu Kawamoto, am cautat-o pe net.

Okay, asta cu educatia, intr-adevar, am vazut copii foarte mici mergand cate doi sau chiar singuri pe strada.
La noi nu ar tine sistemul, nu pentru ca ne cocolosim copiii, ci pentru ca este extrem de periculos sa iti las copilul singur pe strada!! Japonia e una din cele mai sigure tari din lume, datorita culturii, asa sunt ei, oamenilor le e mai frica de cutremure decat de psihopatii de pe strada care pot sa te fure, raneasca, violeze, omoare etc. Ia sa iti educi tu copilul in Romania sa mearga singur la gradinita. Garantez ca nu se mai intoarce acasa. Societatea noastra nu permite asa ceva pentru ca Romania nu e o tara atat de sigura ca Japonia. Frate, in Japonia, mergi pe strada aiurea noaptea si depinde unde esti, dar sa zicem ca mai intalnesti oameni pe strada sau chiar baietasi din astia smecheri, cu care daca te-ai intalni in Romania, ai trece instantaneu pe partea cealalta pentru ca in Romania nu sunt doar smecheri, ci pot fi foarte periculosi! (ma rog,nu stiu cum se simt baietii, dar asta e punctul de vedere al unei fete... daramite un copil??) In Japonia, incerci sa nu ii bagi in seama, mergi si tu mai departe de ei, si nu iti fac nimic.


Dar, intr-adevar, educatia e extrem de importanta, iar profesorii sunt foarte respectati.

Si da, daca e vara, pe oriunde intri si e aer conditionat, o sa fie GER inauntru. Iar daca e iarna, inauntru o sa transpiri. Nu ii inteleg. Chinatsu Kawamoto vorbeste despre cum sunt ei rezistenti, dar mie nu mi se pare okay sa fie in halul ala de ger si de cald inauntru de la aer conditionat pentru ca e risipa de energie si poluare. De ce sa nu incerci sa consumi cat mai putine resurse si sa nu te porti de parca planeta asta ti-a fost data tie personal cadou cu ocazia nasterii tale?
Pe de alta parte, noi avem calorifere, japonezii nu au. Japonezii sunt obisnuiti cu frigul pentru ca nu au resurse de gaze, asa ca mereu a trebuit sa isi gaseasca alte metode de incalzire (care, evident, nu sunt la fel de eficiente). In prezent, ei se bazeaza pe aerul conditionat si vara si iarna. Uneori au un heater electric. Mi-am luat si eu unul acolo, dar consuma foarte mult, asa ca incercam sa il bag daca chiar nu se putea.

Si DA, oamenii acolo se imbraca atat de subtire! Doamne, eu cu colegii mei romani iarna cu suba pe noi, incaltaminte groasa, de iarna, fular, manusi, caciuli, strampi pe dedesubt, zapada peste tot (pentru ca am fost in Akita, dar in Tokyo nu prea vezi zapada). Si cand te uitai prin campus, toate fetele cu fuste scurti, ghetute, hai niste strampi asa de moda, nu ca tineau de cald. Si hai un fular, poate niste manusi, dar geci subtiri, eventual cu nimic pe cap sau cu o caciula tot subtire, de moda. Noi ne faceam cruce.

Asta cu legumele, poate doar cand esti copil. Fructele si legumele in Japonia sunt ridicol de scumpe, iar japonezii nu prea le mananca. Din punctul meu de vedere, mananca destul de nesanatos. Nu mai nesanatos decat la noi, intr-adevar, dar nu as numi Japonia idealul de sanatate din punct de vedere al bucatariei.

Nu stiu ce li se spune copiilor japonezi si poate ca de la aia cu spiritele a pornit chestia ca nu trebuie sa faci nazuri la masa, dar japonezii nu cred pe bune treaba aia. Pur si simplu sunt educati sa nu faca nazuri pentru ca nu e frumos.

E un mare, mare bullshit aia ca japonezii nu se uita la straini. Sa nu credeti asa ceva.
Depinde in ce oras esti, dar imi imaginez ca femeia aia vorbea despre Tokyo, unde e mai "spalata" lumea, mai deschisa la minte etc. Dar nu ar trebui in niciun caz generalizat.

Japonezii in Akita (si in alte orase care nu se ridica la nivel de capitala) se HOLBEAZA la straini. Imi povestea o fata negresa ca era intr-un magazin cu o alta prietena negresa si erau acolo un parinte cu un copil si parintele i-a aratat cu degetul copilului catre ele. Deci... nu copilul, ci parintele!
Iar eu cand mergeam pe strada o data cu colega mea, era unul intr-o masina si efectiv nu se mai uita la drum si se holba la noi. Nu era trafic, norocul lui. Dar efectiv nu mai era cu ochii pe drum.
Si se bagau japonezii in seama cu mine pe strada, pur si simplu, imi ziceau "hello", inclusiv niste fete de generala (apropo de copiii care sunt atat de rusinosi fata de straini), care m-au salutat de un milion de ori si tot chicoteau in spatele meu, iar eu tot incercam sa merg mai repede ca aveam impresia ca ma urmaresc.

Si avand in vedere ca populatia japoneza este 98% japonezi, normal ca o sa se holbeze lumea la tine. Vai de tine sa fii si negru acolo. Pot deveni chiar rasisti.

Da, japonezii nu isi spun opinia niciodata, trebuie tu sa faci vraji si sa o afli cumva, il intrebi pe dumnezeu, nu stiu cum faci ca de la ei nu o s-o afli.
Si da, doar asculta ce zice profesorul. Eram la un curs in engleza, de discutii pe teme filosofice. Si proful japonez, foarte de treaba, discutam asa intr-un mod simplu, eram straini mai multi la curs, dar si cativa japonezi. Si proful a intrebat-o pe o fata japoneza ea ce parere are, a intrebat-o inclusiv in japoneza si fata aia pur si simplu nu i-a raspuns nimic. Japonezii nu sunt obisnuiti sa raspunda in clasa, ei sunt obisnuiti sa scrie dupa dictare si sa nu existe niciun fel de interactiune intre ei si profesori. Ceea ce e un sistem de predare extrem de prost. Imagineaza-ti ca esti profesor, vii si vorbesti efectiv ca un televizor, probabil ca juma' de clasa doarme (care apropo, e permis oricum) sau nu dau doi bani pe ce spui, si gata, mare profesor ce esti tu. Asta nu e predare, e un monolog.

Si da, cultul mamei si al educatiei, intr-adevar.

cine a mers in Japonia, a vazut cu proprii ochii modelul lor de viata educational
ii ajuta fioarte mult cluma si curentii Atlanticului de Sud

Eu stiam ca acolo E Oceanul Pacific de Nord. Oare pot ajunge curentii Oceanului Atlantic de Sud in Oceanul Pacific de Nord?

Eu stiam ca pleaca in grupuri de 2-5 persoane spre scoala pentru ca astfel de promoveaza si socializarea.
Oricum, se presupune ca elevilor le place sa mearga la scoala.