Economia

Este de tip centralizat, neizbutind să producă îndeajuns de multă hrană și produse de consum pentru cetățeni, fiind bazată pe industria grea (siderurgică, constructoare de mașini, industrie chimică și textilă) și pe agricultură. În cooperativele agricole se cultivă orez, porumb, orz și legume. Statul are bogate resurse subterane de minerale, printre care cărbune, fier și magneziu pe care le exportă în cantități mari în Republica Populară Chineză, cel mai important partener comercial al Coreei de Nord. Dotarea industrială este deficitară, deoarece nu s-a investit în retehnologizare și restructurare, productivitatea este egală cu zero. Deși a avut parte de o recoltă bună în 2005 ca urmare a unor condiții meteo favorabile, a îngrășămintelor acordate de Coreea de Sud și a mobilizării la "muncă patriotică", foametea continuă să persiste din cauza lipsei de pământ arabil, a practicilor aberante de colectivism și a lipsei de mașini și carburanți. Ajutoarele alimentare internaționale au sprijinit regimul comunist să scape de înfometare din 1995. Situația locuitorilor este deosebit de cruntă, fiind supuși malnutriției prelungite și unor condiții de viață grele. Coreea de Nord este unicul stat din lume care nu colectează impozite.

Valoarea resurselor naturale ale Coreei de Nord, printre care uraniu, cărbune și metale rare, este estimată la cel puțin 6.000 de miliarde de dolari.[24]