Sistemul de ierarhizare sillan - „Rangul oaselor”

" />

Sistemul „rangul oaselor” (골품제도-golphum jedo, 骨品制度) era sistemul aristocratic utilizat în regatul coreean antic Silla. Era folosit pentru segregarea societății, în particular a arisocrației. Acesta determina baza proximității înrudirii cu regele și nivelul de autoritate. Ideea de sânge regal în alte societăți este o analogie apropiată de ideea de „os sacru” în Silla.

           Rangul oaselor putea fi doar moștenit, ceea ce a dus la formarea unei caste. Școlarul Lee Ki Baeik consideră că acest sistem a fost adoptat ca parte a legii administrative, fiind preluat din China și promulgat de regele Beopheung în 520. Totuși, această „adoptare” nu a făcut decât să legalieze ceea deja stratifica societatea prin descendență. Deși doar două dintre cele cinci ranguri cunoscute făceau referire la os (골, 骨), termenul de „rangul oaselor” a fost folosit de cele mai multe ori pentru a descrie întreg sistemul.

            Ierarhie

           „Osul sacru”

           „Osul sacru” sau seonggol (성골,聖骨), uneori calificat drept „os sfânt”, era cel mai mare rang al sistemului oaselor și era folosit doar pentru o parte din familia regală Kim, cel mai probabil pentru cei care proveneau din părinți ce aveau tot rangul de „os sfânt”. Până când regele Muyeol a abolit această lege odată cu ascensiunea sa la tron în 654, doar cei care aveau acest rang puteau să își asume tronul. Acest lucru a condus la încoronarea reginei Seondeok în 632 și a reginei Jindeok în 647 din cauza faptului că nu exista niciun bărbat cu rang de „os sacru” care putea să acceadă la tron. Probabil că aceste două situații au condus la abolirea ulterioară a legii.

" />

           „Osul adevărat”

           Sub „osul sacru” se afla rangul „osul adevărat”, jingol (진골, 眞骨), ce includea restul familiei regale, precum și clanurile Park și Seok din Gyeongju, ce au deținut tronul în perioada timpurie a regatului și care s-au implicat în majoritatea căsătoriile regale, precum și un alt clan Kim din Gimhae, membrii săi fiind descendenți ai casei regale din Geumgwan Gaya. Membrii „osului adevărat” puteau deține orice poziție oficială, până la nivelul de ministru, însă după ce regele Muyeol a abolit legea „osului sfânt”, puteau deveni și regi.

           Rangurile de căpetenii

           Imediat după rangul „os adevărat” urmau rangurile de căpetenii (두품, 頭品), cu doar cel de al șaselea, al cincelea și al patrulea descrise în consemnările istorice, al șaselea fiind cel mai înalt, rangul întâi, al doilea și al treilea nefiind niciodată menționate în sursele istorice. Porbabil că acestea aparțineau oamenilor obișnuiți, care nu puteau primi o poziție un guvern și de aceea nu se găsește nicio mențiune despre ele în documentele guvernamentale. Curtea regală interzicea celor cu jingol să se căsătorească cu oameni ce dețineau ranguri mai mici, deși aceștia puteau să își facă concubine din clasele mai mici.

          În orice caz, cei care dețineau rangul al șaselea puteau ajunge până la poziția de vice-ministru (gyeong, 경, 卿), ce corespunde nivelului al șaselea al clasificării rangurilor oficialilor, achan (아찬 阿餐) în coreeană.  Membrii de rang patru și cinci puteau ocupa doar poziții minore. De exemplu, cei de rang cinci puteau ajunge până la rangul al zecelea, daenaema (대내마, 大奈麻), în ceea ce privea clasificarea oficialilor, iar cei de rang patru puteau ajunge până la rangul al 12-lea, numit daesa (대사, 大舍). Conform consemnărilor istorice, existau 17 niveluri de casificare ale oficialilor în total.

" />

           Drepturi specifice și privilegii

           Sistemul oaselor era, așa cum am menționat și mai sus, un sistem de castă, similar în mare cu cel al Japoniei și al Indiei. Oamenii ce făceau parte din acest sistem trebuiau să se căsătorească cu persoane de același rang, deși puteau fi luate mai apoi și concubine cu ranguri mai mici.

           Pe lângă limitele avansării impuse de rangul unei persoane, sistemul oaselor determina, de asemenea, culoarea și materialele pe care le putea purta persoana respectivă, dar și zona în care putea să trăiască, mărimea casei etc. Aceste legi limitative au asigurat ca toată lumea „să rămână la locul lor” în cadrul sistemului dar și distingerea mult mai rapidă a rangului cuiva.

           Scurt istoric

           Sistemul oaselor a fost dezvoltat ca o formă de control social deoarece regatul Silla se extindea din ce în ce mai mult și devenea mult mai complex. În plus, era mai ușor să absoarbe alte familii regale fără a le ceda prea multă putere.

           În 520, sistemul oaselor a fost formalizat sub legea decretată de regele Beopheung. Familia regală, nemaiavând moștenitori de sex masculin și cu rangul de „os sacru” între deceniile IV și V ale secolului al VII-lea d.Hr, a ales să pună pe tron două femei cu „os sfânt”: regina Seondeok și regina Jindeok. Când următorul moștenitor de sex masculin a urcat pe tron (regele Muyeol, în 654), legea a fost abolită, permițându-le și celor cu „os adevărat” să devină regi.

           În timp, mulți funcționari de rang șase au devenit nemulțumiți de acest sistem; aceștia, deși dețineau multă putere, din cauza sistemului, nu puteau obține poziții înalte.  Cu toate aceste lupte interne, regatul Silla a putut să cucerească celelalte două mari regate coreene- Baekje în 660 și Goguryeo în 668- și să creeze Silla Târzie sau Silla unificată (668-935).

           Totuși, în timpul secolului al IX-lea, Silla a decăzut cu mult din cauza regilor slabi și a puterii tot mai crescânde a lorzilor locali ce dețineau rangul șase. În 935, Silla Unificată a fost înfrântă de regatul Goryeo, care s-a folosit de nobilii nemuțumiți. După prăbușirea Sillei, sistemul oaselor a fost abolit în totalitate, deși sisteme de caste  cu diferențe minore, dar care erau mai flexibile, au persistat până  aproape de sfârșitul dinastiei Joseon, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Sursa: KKC Romania