Religia în Coreea de Sud

[img][/img]

Majoritatea sud-coreenilor au religie budistă şi confucianistă, ultima dintre ele fiind religia oficială a Coreei de Sud din secolul al XIV-lea până la începutul secolului XX. În jur de 28% dintre sud-coreeni sunt creştini. Religii importante mai sunt shamanismul (credinţa în spirite) şi o religie,foarte cunoscută în Coreea de Sud, cu numele de Chundo Kyo (numită Tonghak până în 1905) care combină elemente ale confucianismului, daoismului (taoismului) şi budismului.

Nu mai devreme de 1960, Coreea de Sud avea mai puţin de 1 milion de creştini. Astăzi, în ţară sunt peste 19 milioane de creştini, potrivit recensământului naţional din 2005.
De fapt, sunt acum 15 biserici foarte mari, fiecare cu peste 10.000 de oameni asistând la slujbă în fiecare duminică. Coreea de Sud este, de asemenea, şi ţara cu cea mai largă biserică din lume, Biserica Yoido a Deplinei Evanghelii, care are cam 800 000 de membri şi o asistenţă la slujba de duminică de 230.000 de oameni.
Populaţia creştină din Coreea de Sud nu creşte doar numeric, ci şi în intensitatea nivelului religios. O statistică recentă spune că mai mult de o treime (35 %) dintre creştinii sud-coreeni au afirmat că religia este foarte importantă în viaţa lor, potrivit Proiectului de Evaluări Globale Pew 2007. Între timp, doar 3% dintre budişti şi 1% din cei neafiliaţi religios au dat acelaşi răspuns.
O treime (33 %) din creştinii sud-coreeni spun că ei împărtăşesc credinţa cu cei mai puţin credincioşi cel puţin o dată pe săptămână şi peste o treime (36 %) au propagat credinţa măcar de câteva ori pe an, conform raportului Forumului. Mai mult, cam trei sferturi (77 %) spun că merg la biserică cel puţin o dată pe săptămână.
Sondajul mai arată că creştinii coreeni tind să creadă că implicarea socială şi politică este importantă. Jumătate (50 %) dintre creştinii sud-coreeni spun că grupările religioase ar trebui să-şi exprime problemele socio-politice, în timp ce două treimi (67 %) cred că este important ca liderii politici să aibă o credinţă puternică.

Noile Religii

Ch’ondogyo (Religia Căii Paradisului sau Învăţătura Orientului) este o religie coreeană în care se combină elemente din confucianism, taoism, budism, șamanism şi romano-catolicism. Principiul său de bază, conform căruia „Omul este una cu Dumnezeu”, se realizează prin credinţa în unitatea dintre trup şi spirit şi în universalitatea lui Dumnezeu. Convertiţii sunt încurajaţi să mediteze la Dumnezeu, să se roage când pleacă de acasă, când se întorc acasă, să alunge gândurile rele şi să-l venereze pe Dumnezeu la biserică în zilele de duminică.

Ch’oe Che-u (1824-1864) a înfiinţat această religie în 1860, după ce a susţinut că i s-a arătat însuşi Dumnezeu şi i-a cerut să propovăduiască întregii lumi. Eforturile sale de schimbare socială au dus la executarea sa. Succesorul său, Ch’oe Shi-hyong, a fost executat după Revolta tonghak. Astăzi, Ch’ondogyo are aproximativ trei milioane de adepţi.

Ch’ondogyo propovăduieşte egalitatea între oameni. Fiecare persoană trebuie tratată cu respect deoarece, în orice fiinţă găsim divinitate: „Dumnezeu se află în om”. De asemenea, atât bărbatul cât şi femeia sunt datori să cultive şi să dezvolte această divinitate în vieţile lor. Calea spre salvare este autoperfecţionarea, nu ritualurile şi ceremoniile. Chiar dacă Ch’oe şi adepţii lui nu au încercat să răstoarne ordinea socială şi să stabilească un egalitarism radical, ideologiile noii religii îndeamna către revoltă, mai ales că această religie se adresa oamenilor săraci, cărora li se spunea că pot obţine mântuirea ca oricare alt om de rang superior. Din aceste motive se crede că Ch’ondogyo a avut un rol important în dezvoltarea democraţiei în Coreea. Imediat după mişcarea Tonghak din 1870-1880, Ch’ondogyo atrage atenţia mai multor intelectuali coreeni.

Pe lângă Ch’ondongyo şi-au făcut apariţia multe alte religii, ca de exemplu:

Taejonggyo este religia care îl venerează pe Tangun, întemeietorul legendar al Coreei. Chungsanggyo, apărută în secolul XX, scoate în evidenţă practici magice şi pune în prim-plan teoria Creaţionistă. Această religie este divizată în mai multe ramuri care concurează între ele.

Wonbulgyo sau Budismul Won este o combinaţie între Budismul tradiţional şi preocuparea de reformă şi revitalizare socială. În jurul muntelui Kyeryong (sudul provinciei Ch’ungch’ong) au apărut diverse secte pe baza unei profeţii din sec. 18, care propovăduiau apariţia unei noi dinastii din acest loc.
Apoi, sunt religiile derivate din creştinism. Chondogwan sau Biserica Evanghelică a fost fondată de Pak T’ae-son. Pak a fost iniţial presbiterian, dar a fost excomunicat pentru erezie în anul 1950, după ce s-a declarat singura forţă spirituală de pe pământ. Până în 1972, adepţii lui ajunseseră la 700,000 de persoane, iar Pak a construit câteva „oraşe creştine”, a stabilit o largă reţea de biserici şi a reuşit să pună pe picioare câteva firme

Una dintre cele mai răspândite religii noi în Coreea de Sud este Biserica Unificată sau The Holy Spirit Association for the Unification of the World Christianity (T’ongilgyo în coreeană), fondată în 1954 de reverendul Myong Moon.

În anii `70, Biserica Unificată cunoaşte o expansiune impresionantă, ajungând la sute de mii de adepţi în Coreea de Sud şi Japonia şi la un număr substanţial (de multe ori supraestimat) de membri în America de Nord şi Europa de Vest. Moon susţine că el este Mesia desemnat de Dumnezeu să unifice toţi oamenii de pe pământ într-o mare familie, guvernată de el bineînţeles. Secta, care numără astăzi aproximativ două milioane de adepti, îl proclamă deschis pe Moon ca succesor al lui Iisus Hristos. Biserica Unificării este condusă extrem de autoritar, iar membrii bisericii trebuie să se supună în totalitate. De exemplu, Moon este cel care aranjează căsătorii pentru adepţii săi mai tineri. La fel ca Pak, Moon a folosit averea bisericii pentru diverse afaceri. A înfiinţat fabrici unde se produce armament, se procesează ginseng, fructe de mare etc. Adepţii sunt obligaţi să muncească ore în plus şi sunt plătiţi cu un salariu minim pentru ca Moon să poată redirecţiona profiturile în beneficiile bisericii. Anticomunist convins, Moon a căutat să influenţeze opinia publică din Coreea de Sud, dar şi din afară, înfiinţând ziare non-profit cum ar fi Segye Ilbo în Seul, Sekai Nippo în Tokio şi Washington Times în Statele Unite ale Americii. În Coreea de Sud, Biserica Unificării a fost văzută cu suspiciune de către autorităţi din cauza dorinţei evidente a lui Moon de a crea un stat în stat. La sfârşitul anilor `80 influenţa Bisericii Unificate a intrat în declin.

[img][/img]

Având în vedere diversitatea religioasă din Coreea de Sud, rolul religiei în dezvoltarea acestui stat a fost şi este unul complex. Unele tradiţii, pecum Budismul, sunt identificate cu trecutul. Amplasamente budiste precum Templul Bulguska, Sokkuram Grotto din Kyongju şi Templul Haeinsa de lângă Taegu sunt văzute de majoritatea locuitorilor din Coreea de Sud mai degrabă ca moşteniri culturale decât ca locuri de rugăciune. Confucianismul rămâne o doctrină socială puternică; influenţa Confucianismului este evidentă în importanţa crescută pe care coreenii o acordă educaţiei. Creştinismul este identificat cu modernizarea şi reforma socială. Mulţi creştini din Coreea de Sud au fost aprigi susţinători ai drepturilor omului şi critici ai guvernului. Noile religii combină credinţele tradiţionale şi creştinismul, rezultând o gamă largă de noi credinţe şi viziuni. S-a estimat că la finalul anilor `80 existau peste 300 de religii noi în Coreea de Sud, deşi multe dintre ele nu aveau să reziste în timp

Sursa: KKC Romania