Bucătăria regală

" />

În curtea regală existau multe femei care se ocupau de treburile palatului cum ar fi spălatul hainelor, grădinăritul, țesutul, cusutul, menținutul curățeniei și nu în ultimul rând gătitul. Acestea purtau numele de gungnyeo, o prescurtate a gungjung yeogwan . Ierarhia doamnelor de la curte era împărțită pe mai multe niveluri, în sens larg fiind divizate în sanggung și naein/nain (un fel de asistente ale sanggung). Când o naein obișnuită servea la palat pentru mai mult de 15 ani, era recompensată cu un nou ac de păr ceea ce îi conferea și statutul de sanggung. Prin urmare, o sanggung abia numită avea vârsta de cuprinsă între 35-45 ani.  Deseori, sanggung erau asociate cu maturitatea și autoritatea, aceste calități fiindu-le atribuite mai ales pentru expreiența de lungă durată la curtea regală. O doamnă de la curte cu rangul de sanggung era tratată atât de bine încât putea să trăiască în propia casă cu servitori. Titlurile pentru doamnele de la curte depindeau de vârstă, rang și poziție: fată naein, copil naein, naein stagiară, saenggaksi, hanganim sanggung, jimil naein, sanggung supraveghetoare, sanggung șefă, hanganim maestră, sanggung care-i serveau pe cei cu sânge regal etc. Jimil naein, care avea rolul de a sta alături de cei din familia regală și de a-i acompania tot timpul precum o secretară personală, erau considerate a fi cele mai înalte în grad. Doamnele de la curte responsabile cu broderiile, cusutul și gătitul erau următoarele în rang.


" />


           La fel ca alte doamne de la curte, sanggung ce se ocupau de bucătărie aveau, de obicei, cam 40 de ani atunci când erau promovate.  Până în momentul în care erau numite sanggung, erau considerate bucătărese cu o mare îndemânare și cu o experiență în bucătărie de peste 30 de ani. Naein desemnate la bucătărie erau repartizate pe departamente. În zilele obișnuite, ele pregăteau mâncare pentru rege și pentru regină în fiecare dimineață și în fiecare seară. În perioada târzie a dinastiei Joseon, naein desemnate la bucătăria regală purtau o jeogori (partea superioară a hanbok-ului)  de culoarea jadului și o chima (fusta/ partea inferioară a hanbok-ului) de culoare bleumarin, la fel ca celelalte naein.  Când munceau, își suflecau mânecile, purtau o jeogori fără căptușeală de culoare violet și își puneau un șorț alb.



           La palatele regelui și a reginei se servea sura *.Locul unde era pregătită sura se numea suragan sau sojubang și era situat la o oarecare distanță de palatele regale. De exemplu, în cazul palatului Changdeok, suragan era situat la mare depărtate de camerele regale. Mesele și tacâmurile pentru sura, numite surasang, erau pregătite la toeseongan, o cameră specială pentru pregătirea mâncărurilor. La sanggwabang (o bucătărie specială pentru pregătirea deserturilor) erau pregătite deserturi precum sunt fructlee proaspte sau gătite, produse de patiserie, ceai, punch și terciuri de fructe .



           În curtea regală a perioadei târzii a dinastiei Joseon, sura pentru mesele obișnuite erau pregătite de sanggung desemnate la bucătăria regală. Totuși, pentru banchetele regale** erau chemați bucătari de sex masculin numiți daeryeong suksu (lit. „mâini pricepute ce așteaptă să fie chemate la curtea regală”) care pregăteau felurile de mâncare la sukseolso, un fel de bucătărie construită într-o încăpere temporară. Deoarece mâncarea pentru banchetele regale implica sacrificarea unui taur și gătirea sa într-un cazan de mari dimensiuni, femeile sanggung nu se puteau descurca și de aceea erau chemați daeryeong suksu . Pentru a deveni un suksu, o persoană trebuia să stea în umbră și să învețe de la un alt suksu experimentat pentru zece ani,  iar abia apoi putea primi titlul de suksu, deci vă puteți da seama cam cât de talentați și cât de competenți erau aceștia. Când țara se afla într-un continuu colaps în perioada târzie a Imperiului Han, suksu de la curtea regală au început să lucreze la restaurantele coreene comerciale, ulterior și mâncarea de la banchetele regale devenind accesibilă publicului larg.    

 

           Există câteva doamne de la curte care au acompaniat-o pe regina Yunbi, care a venit la palat în 1906 ca soție a împăratului Sunjong, și care au împărțit toate bucuriile și tristețile timp de 60 de ani, până ce regina și-a dat sufletul. Printre cele mai cunoscute sanggung care au servit-o pe regina Yunbi sunt Myeong Gil Kim, Chang Bok Park, Ok Ryeon Seong și Hee Sun Han. Hee Sun Han (1889-1971), ultima sanggung de la bucătăria regală a Joseonului, a venit în palat ca nain pentru bucătărie la vârsta de 13 ani (al 39-lea an de domnie a regelui Gojong). A lucrat ca sanggung pentru bucătăria regală la palatul Gyeongbok și la palatul Changdeok, pregătind sura atât pentru regele Gojong (d. 1863-1907) și pentru fiul acestuia, Sunjong (d. 1907-1910).

           Hae Seong Hwang (n. 1920), un profesor asociat al Colegiului Femeilor Sukmyeong care preda cursuri despre bucătria regală din dinastia Joseon, a legat o relație de prietenie cu Hee Sun Han , lucru ce era foarte greu având în vedere că doamnele de la curte păstrau distanța față de persoanele  din afara palatului., și astfel, a reușit să compileze rețetele dar și alte informații despre bucătăria regală care erau aproape pe cale de dispariție.  Lucrarea acesteia a fost desemnată ulterior ca bun cultural intangibil, iar sanggung rămase în viață au fost numite drept „deținătoare de iscusință [în arta culinară]”.  După multe străduințe, în 1971 Hae Seong Hwang a reușit în ceea ce privește desemnarea bucătăriei regale a dinastiei Joseon ca bun cultural intangibil nr. 38, iar Hee Sun Han, singura persoaă care mai trăia și care deținea informații de primă mână despre bucătăria regală, a fost recunoscută ca reprezentând prima generație de „deținători de iscusință”. În plus, pe parcursul aceluiași an, ea a fondat Institutul Bucătăriei Regale care are rolul de a promova bucătăria regală coreeană prin educație și expoziții.

Sursa: KKC Romania

prajiturii <3 vreau si eu

eu am sa iau prajiturile albe, iar tu restu :]]