Cele trei regate antice

Caracteristicile statelor antice

" />
Cele trei regate sunt adesea numite state antice. În această perioadă, s-a întărit autoritatea regală, iar succesiunea la tron era de la tată la fiul cel mai în vârstă. Între timp, căpeteniile de trib ale primelor state au fost integrate în monarhie. Puterea era centralizată, iar structurile birocratice au prins contur pentru a guverna națiunea. Aceste regate au căutat să-și existindă teritoriile, ceea ce înseamnă că erau angajate frecvent în războaie cu China vecină.

Budismul și confucianismul au fost introduse și adoptate de regate în această perioadă. Budismul a făcut posibilă unitatea spirituală a populației și a pus bazele dezvoltării unei culturi bogate, în timp ce confucianismul a oferit regulile și principiile politice, sociale și etice.

Cele trei regate s-au etins și s-au dezvoltat ca state de sine stătătoare cu granițe de stat clare. Potrivit legendelor, regii fondatori ai acestor trei state erau fii de zei. Legendele și credințele populare al acestor trei regate au fost o sursă de imensă mândrie și respect de sine pentru aceste popoare și au oferit o bază solidă dezvoltării naționale.

Întemeierea celor trei regate

Au existat și alte puteri rivale celor trei regate, cum ar fi Buyeo în nord și Gaya în sud, însă această perioadă a fost dominată în principal de cele trei regate, de aceea ea e numită perioada celor trei regate. Istoria celor trei regate (Samguk Sagi), cel mai vechi document existent al istoriei Coreei, fixează începutul lui Silla în anul 57 î.H., a lui Goguryeo în anul 37 î.H. (27 î.H., potrivit Coreei de Nord), iar al lui Baekje în anul 18 î.H. Totuși, atunci când luăm în considerare instituțiile lor sociale și relațiile cu China, Goguryeo pare să se fi format primul, urmat de Baekje și Silla.

Goguryeo a devenit stat războindu-se cu China, devenind mai puternic atunci când încerca să elimine cele patru comanderii chinezești. Prin urmare, Goguryeo era ca un scut ce apăra celelalte regate împotriva agresorilor chinezi.

Baekje, profitând de poziția sa centrală din vecinătatea bazinului Han, a absorbit Mahan și a devenit un stat puternic în timpul domniei regelui Koi (234-286). Între timp, izolat geografic, Silla a moștenit posesiunile lui Jinhan și a devenit un regat sub regele Naemul (356-402). Cele trei regate s-au dezvoltat împreună, angajându-se în schimburi reciproce, dar și confruntându-se în războaie.

Întemeierea statului Goguryeo

Goguryeo a devenit stat de sine stătător în timpul domniei regelui Taejo (53-146), însă a continuat să se implice în nesfârșite conflicte cu statele chinezești Ye și Yen. Dar, sub regele Mincheon (300-331), Goguryeo a reușit să ocupe teritoriul comanderiei Nangnang (Lolang). În timpul domniei regelui Sosurim (371-348), Goguryeo a adoptat budismul și a promulgat un cod de legi administrative pentru a pune bazele unui stat puternic. În timpul regelui Gwanggeto (391-413), teritoriul lui Goguryeo cuprindea majoritatea Manchuriei. Regele a curerit regatul Baekje și Wa (Japonia) și chiar și Silla a ajuns sub controlul său.

Regele Gwanggeto a fost urmat de regele Jangsu (413-491), care a mutat capitala la Pyongyang, iar Goguryeo a devenit cel mai puternic stat din Asia de Est- fapt confirmat de uriașa stelă aflată pe mormântul regelui Gwanggeto în Jiao, provincia Jilin, China. La momentul acela, Goguryeo putea rivaliza cu China deoarece a profitat de populația nordică, care era rapidă și puternică pe caii ei, precum și de populația sudică, alcătuită din marinari iscusiți. China susține că Goguryeo era un regim local înființat de o minoritate etnică și refuză să îl recunoască drept regat suveran. Totuși, rămâne faptul că Goguryeo avea sisteme politice, structuri sociale, limbi și obiceiuri diferite și, deci, era o entitate suverană și independentă. Mai mult, faptul că dinastiile chineze Sui și Tang au mobilizat forțe uriașe și au înterprins campanii militare în Goguryeo indică faptul că acestea nu au fost războaie civile purtate în scopul unificării imperiului, ci un război internațional împotriva unui regat ce contesta dominația Chinei asupra Asiei de Est.

Marea bătălie de pe râul Salsu

După unirea Chinei, punând capăt divizărilor și conflictelor dintre dinastiile de nord și de sud, dinastia Sui (581-618) a folosit momentul pentru a lansa cucerirea statului Goguryeo, pentru a-și încheia proiectul de a se extinde în Asia de Est. După împăratul Sui, Wei Ti a eșuat în cucerirea lui dina nul 598 î.H; Yang-ti, următorul împărat Sui, a decis, în anul 612 î.H., săm pornească o nouă invazie cu o armată de 1,13 milioane. Dar armata Sui a fost prinsă într-o ambuscadă pregătită la râul Salsu (Choengchoen) de comandantul Uljimundeok. Se spune că au supraviețuit doar 2700 de soldați chinezi care au reușit să se întoarcă acasă. Această victorie e cunoscută sub numele de Bătălia de pe râul Salsu.

Goguryeo respinge invaziile lui Sui și Tang

În procesul afirmării statului Goguryeo ca mare putere în Asia de nord-est, el s-a confruntat frecvent cu multe alte forțe din Asia. În secolul al VI-lea a purtat războaie cu dinastiile Sui și Tang. Scopul urmărit de Goguryeo a fost să-i oprească pe chinezi să avanseze în Orientul Îndepărtat, să apere și să conserve națiunea. În anul 612, când împăratul Yang-ti din dinastia Sui a pornit o invazie cu o armată puternică de 1,13 milioane, Goguryeo a reușit să respingă atacul sub conducerea renumitului general Uljimundeok, care a obținut o victorie decisivă în lupta de pe râul Salsu. Ulterior, în anul 645, împăratul tsung, din dinastia Tang, a atacat Goguryeo cu o armată de 100000 de oameni. Dar vitejia soldaților din Goguryeo manifestată în sângeroasa luptă de la cetatea Anshih, a permis ca aceste atacuri să fie respinse.

Victoriile lui Goguryeo împotriva forțelor invadatoare Sui și Tang au blocat tentativa Chinei de a-și extinde hegemonia asupra întregii Asii de Est și a consolidat statutul statului Goguryeo în regiune.

Întemeierea regatului Baekje

Regatul Baekje și-a stabilit capitala Wirye în bazinul râului Han și a concurat cu Goguryeo și Silla ca unul din cele trei regate antice. Baekje a absorbit Mahan și a devenit un stat puternic rivalizând cu Goguryeo în timpul domniei regelui Geunchogo.

În acel moment Baekje controla regiunile ce vor deveni mai târziu provinciile moderne Jeolla de nord și de sud și a cucerit regatul Tamra din insula Jeju. La un moment dat, influența Baekje s-a extins asupra Mării de Vest ( Marea Galbenă) și până în peninsula Shandong din China.

Întemeierea statului Baekje a determinat Goguryeo și Silla să reacționeze. În anul 427,regele Jangsu din Goguryeo și-a mutat capital la Pyongyang (Phenianul de astăzi) ca să pornească o campanile militară și să-și extindă teritoriul spre sud. Aceasta constituia o mare amenințare pentru Baekje. Într-adevăr, Baekje a suferit o mare înfrângere din partea lui Goguryeo și și-a mutat capital, în sud, la Ungjin ( care a devenit mai târziu Gongju), iar apoi la Sabi ( care a devenit apoi Buyeo), urmărind o revenire. Ca urmare, regatul a devenit mai puternic ca stat în timpul domniei regelui Seong (523-554) și s-a angajat active în schimburi cultural cu dinastiile  din nordul și din sudul Chinei. În această perioadă cultura din Baekje s-a transmis în Japonia și a influențat dezvoltarea cultural a Japoniei antice (perioada Asuka).

Incursiunile lui Baekje în țări străine

Un aspect al întemeierii statului Bakje ca regat antic au fost activitățile sale maritime și incursiunile în zonele învecinate. Regele Geunchogo a profitat de ocazie să avanseze în zona Liaoshi atunci când dinastia Chin a slăbit. Iar capacitățiile militare și economice i-au permis lui Baekje să facă incursiuni și în regiunea Kyushu din Japonia.

Această dominare impresionantă asupra Liaohsi, Shandong și Kyushu a fost posibilă deoarece, încă de la începuturi, Baekje a dominat zonele de sud și vest ale peninsulei coreene. Bazându-se pe abilitățile sale în domeniul navigației, Baekje a controlat rutele comerciale maritime ce legau Liahsi și Shandong din China de Coreea și Japonia. Asemenea activități marinărești au facilitat transmiterea culturii Baekje în Japonia.

Întemeierea regatului Shilla

Shilla a fost cel mai lent dintre cele trei regate în a se dezvolta ca regat independent. Regatul a început să apară atunci când a preluat controlul asupra regiunii Jinhan, iar în secolul al IV-lea s-a dezvoltat ca stat centralizat. În timpul domniei regelui Beopeung (514-540), Silla a reușit să scape de amestecul Goguryeo în treburile sale interne și a pus bazele dezvoltării naționale prin adoptarea oficială a budismului și reformarea sistemului său politic.

Regele Jinheung (540-576), care a urmat la tron, a apărat bazinul râului Han de Goguryeo, a continuat să cucerească Gaya, un regat ce prospera în jurul râului Nakdong, a extins teritoriul statului Shilla în nord până în provincial modernă Hamgyoeng și a pus bazele unificării celor trei regate. Această întemeiere a lui a fost posibilă în parte datorită vitejiei luptătorilor Hwarang, care s-au remarcat prin loialitate și putere de sacrificiu de dragul țării și poporului lor. Renumiții luptători Hwarang ca Sadaham, Kim Yusin și Gwanchang au jucat un rol central în unificarea celor trei regate către Silla
Sursa: KCC.Romania